Ion Agârbiceanu (12 septembrie 1882, Cenade, Comitatul Alba de Jos, Austro-Ungaria–28 mai 1963, Cluj, România)
Academician, scriitor, ziarist, adept al sămănătorismului, parlamentar, canonic și protopop unit al Clujului. Între 1919 –1927 a fost director al ziarului „Patria” din Cluj, apoi al ziarului „Tribuna” din Cluj (1938–1940). A deținut mai multe funcții politice în Parlamentul României întregite (prima dată în 1919, apoi în 1922–1926), mai târziu a fost senator și vicepreședinte al Senatului.
Pentru activitatea sa literară, a fost ales membru corespondent (1912), apoi activ (1925) al ASTREI, secretar general al secțiilor literare-științifice ale ASTREI (1925–1940), cu un rol însemnat în Adunările generale anuale ale acesteia, fiind un timp redactor al revistei „Transilvania”. A fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1919, apoi membru titular al aceleiași Academii în 1955 la Secția de științe istorice, știința limbii, literatură și artă.
Membru în Comitetul de conducere al Societății Scriitorilor, până la moarte, a fost și președinte al Sindicatului presei române din Ardeal și Banat (începând cu 1921). A primit Premiul național pentru proză în 1927, Ordinul Muncii, pentru merite deosebite „în domeniul creației literare”, în 1954, Ordinul Steaua Republicii, clasa I în 1962. A fost sărbătorit oficial cu ocazia a 80 ani de viață.
Volume publicate:
De la țară, Budapesta, 1905; În clasa cultă, Vălenii de Munte, 1909; Două iubiri, Vălenii de Munte, 1909; În întuneric, București 1910; Arhanghelii. Roman din viața românilor ardeleni, Sibiu, 1914 (apărut în foileton în 1913 în revista „Luceafărul”); Luncușoara în Păresemi, București, 1920; Popa Man. Povestire după o legendă, București, 1920; Ceasuri de seară, București, 1921; Trăsurica verde, București, 1921; Chipuri de ceară, București, 1921; Spaima, Craiova, 1922; Dezamăgire, București, 1924; Legea trupului. Povestea unei vieți, București, 1926; Legea minții. Povestea altei vieți, București, 1927; Stana, Cluj, 1929; Biruința, București, 1930; Dolor. Zbuciumul lui Ilarie Bogdan, Craiova, 1930; Răbojul lui Sfântu Petru, București, 1934; Sectarii, București, 1938; Licean…odinioară, București, 1939; Amintirile, București, 1940; Jandarmul. O mare dramă în Maramureș, București, 1941; Domnișoara Ana, București, 1942; În pragul vieții, București, 1942; Vremuri și oameni. Lumea nouă, București, 1943; Vâltoarea, Sibiu, 1944; Din copilărie. Chipuri și povestiri, București, 1956; Din munți și din câmpii, București, 1957; File din cartea naturii, București, 1959; Faraonii, București, 1961; Strigoiul, București, 1968 (postum); Din pragul marei treceri, Cluj, 1978 (postum); Fața de lumină a creștinismului, Cluj-Napoca, Editura Eikon, 2006; Opere, studiu introductiv de Mircea Zaciu, vol. I–XVIII, București, 1962–2002.
„Nimic nu-l poate evoca mai bine pe Agârbiceanu-omul decât propria lui operă și, mai cu seamă, povestirile lui din lumea țărănească, unde sufletul său se simțea la larg și dăruirea, dragostea, patriotismul, reflecția filozofică, bunătatea omenească își găsesc un admirabil interpret.” – Mircea Zaciu, Masca geniului, București, Editura pentru Literatură, 1967, p. 293.
„Opera lui Agârbiceanu reflectează documentar, prin scrierile de mai largă respirație, zbuciumul vieții publice ardelene în decurs de o jumătate de veac… Respectul demnității umane, dragostea față de poporul sărac și obidit, dorința de a contribui la ridicarea lui prin cultură și prin gospodărire mai bună, patriotismul cald conferă operei agârbicene un mare prestigiu etic, o valoare educativă excepțională” – Șerban Cioculescu.
Vezi: Arhiva rubricii „Galerie de portrete” de Adina Romanescu
