La data de 23 septembrie 1901, odată cu secolul XX, se năștea la Praga, Jaroslav Seifert, scriitor și jurnalist ceh, laureat al Premiului Nobel pe 1984. Motivația juriului: „Pentru poezia sa care, înzestrată cu prospețime, senzualitate și o bogată inventivitate, oferă imaginea eliberatoare a spiritului neîmblânzit și a diversității naturii umane.” Jaroslav Seifert intră de tânăr în Partidul Comunist Cehoslovac: editează jurnale („Rovnost”, „Srsatec”, „Reflektor”), pune bazele mișcării artistice Devětsill și, la numai 20 de ani, încredințează tiparului prima sa culegere de poeme. ,,El este în poezie – se scria la debutul său – cam ce a fost în pictură vameșul Rousseau.” În scurt timp devine unul din liderii avangardei cehoslovace. Nu peste mult, însă, această calitate avea să-i fie contestată, ca urmare a excluderii sale din partid, după ce semnase un manifest împotriva tendințelor de bolșevizare a Partidului Comunist cehoslovac. Jaroslav Seifert este în egală măsură adversar al bolșevismului și nazismului. Acest fapt îl face indezirabil pentru multă vreme. În 1977, alături de Vaclav Havel și Pavel Kohout semnează Charta ’77, faimosul document care punea la îndoială legitimitatea regimului comunist de la Praga, cerând autorităților să se conformeze scopurilor și principiilor Cartei Națiunilor Unite și Declarației Universale a Drepturilor Omului. Documentul disidenților din Cehoslovacia a produs un șoc în întreaga lume comunistă, fiind un exemplu de curaj civic și de acțiune politică.
Seifert este unul din acei creatori cărora nu li se poate contesta valoarea, astfel că în perioada deschisă de „primăvara pragheză” i se atribuie titlul de Artist al Poporului și, pentru scurt timp, funcția de președinte al Uniunii Scriitorilor Cehoslovaci.
Se stinge din viață în 1986, la doi ani după primirea Premiului Nobel.
Există și un episod românesc al traseului poetului ceh: în anul 1985, poetul până atunci necunoscut publicului românesc, este prezentat în revista cehoslovacă „Orizont”, care apărea la București, de către redactorul ei șef, Paul Lampert. În anul următor, aceeași revistă alocă două pagini unui amplu interviu cu marele poet și versurilor sale, Poem de primăvară, în traducerea poetului clujean Aurel Rău. („Orizont”, numerele 36/1985 și 39/1986).
După 11 ani de la acest prim semnal editorial, avea să apară și cel dintâi volum la București, prin grija Editurii Art, Toate frumusețile lumii, o selecție autobiografică alcătuită și tradusă de Jean Grosu.
Jaroslav Seifert este ultimul mare reprezentant al avangardei din literatura cehă, opera sa numărând peste treizeci de volume de poezie.
Arhiva rubricii Filă de calendar
