”Lumea lui Licuţă” în diaspora, cu scriitorul Adrian Melicovici

119
Lică Barbu
Lică Barbu

logo lumea lui licutaPuterea oricărui popor de pe acest Pământ se regăseşte în unitatea fiecărui neam şi devine mai evidentă atunci când oamenii acelui neam, răspândiţi în lume, sunt mult mai uniţi prin dorul graiului din locurile natale. Pentru că, nu-i aşa?, indiferent în ce loc din lume ne-am afla, nu putem gândi decât în acel grai.

Colaborarea mea cu scriitorul Adrian Melicovici, un român stabilit în Italia, a pornit de la această unitate a românilor: Dorul de graiul românesc. Gestul lui eroic, din anul 2012, de a merge pe jos din oraşul de baştină, Târgovişte, până la Roma, îmbrăţişat de tricolorul românesc, m-a copleşit şi, din vorbă în vorbă, iată unitatea de care vorbeam, am ajuns să colaborez la revista ”România Ta”, revistă pur românească, tipărită pe meleagurile italiene, îngrijită şi redactată de Adrian Melicovici.

”Bravo!”, i-am spus sincer, dar ”Bravo!” mi-a spus şi el când ”Lumea lui Licuţă” i-a cuprins gândurile. Pentru că îi trimiteam spre publicare povestiri cu Licuţă, bunul meu prieten n-a avut ce face şi s-a pus pe caligrafiat talentul meu la povestit.

Adrian Melicovici
Adrian Melicovici

Am făcut şi eu pe modestul, că nu trebuia, că nu merit, că sunt alţii mai buni… Figuri. Plesneam de bucurie, nu eu, omul matur de acum, ci Licuţă care se vedea ca pe un copil internaţional, dar mai ales că, prin ”ajutorul” lui Adrian Melicovici, Licuţă îşi împărtăşea în toată lumea bucuria lui de a trăi, dragostea lui de oameni şi natură, metafora copilăriei lui. Prin această colaborare în diaspora română, Licuţă poate spera că şi-a atins scopul propus. Şi asta este o adevărată victorie, iar Zburlita zburdă de bucurie.

Colac peste Licuţă, Adrian Melicovici  scrie, în această perioadă, o carte în care unul dintre personaje mă defineşte cu toată Lumea lui Licuţă. Ce să mai zic? Un simplu ”Mulţumesc!” n-ar fi îndeajuns pentru Licuţă în recunoştinţa lui faţă de scriitorul Adrian Melicovici.

Măi, Oameni mari! Poate nu mă credeţi. N-ar fi mai bine să-l lăsăm pe Adrian să spună ce şi cum despre ”Lumea lui Licuţă”? Simplu şi româneşte. Ia, hai!

”Nu putea să lipsească din viitorul meu roman, inițial intitulat Șapte, un alt personaj, la fel de real ca și altele dintre cele care își spun poveștile de viață, cu numele lor adevărate sau sub pseudonim. Bunicul principal din romanul meu nu se poate detașa de vorba-lungă ce îl caracterizează, iar personajul despre care vom vorbi acum, e numai bun să îți dezlege limba ori să te adoarmă cu vocea lui. Acel personaj care va însoți anumite pasaje ale romanului Șapte se numește Lică Barbu. La un moment dat, în cartea mea veți citi de la anul, cel mai probabil: 

− Tu ai auzit de Lumea lui Licuță?

− Abia am scăpat de marea Urgie și de Armatele Secunde de astăzi, iar tu mă întrebi dacă am auzit de nu știu ce lume?

− Păi, Armatele Secunde au escaladat și tăiat pădurile. Codrii nu s-au mai putut legăna, cum spunea și întreba Eminescu.

 Are Licuță niște imagini unde Adevărul Suprem este ascuns între povești. 

− Hm, mă gândeam că poveștile sunt frumoase, nu triste.

− Da, sunt frumoase, însă puterea pildelor e molipsitoare, ne face să devenim mai înțelegători. Bucuriile apar și după ce ne aflăm propriile greșeli. În fiecare familie ar trebui să existe câte un Licuță. Ori câte un bunic ca el.

Bunicul meu nu mai povestea despre el și mărețele sale fapte de vitejie din tinerețe. Povestea despre altă față a lumii, absentă ignoranților și prezentă celor mai mulți: Lumea lui Licuță.

Iată ce pot spune despre Lică Barbu, personaj real între alte personaje ale cărții mele Șapte: Sufletul este atunci când soarele și pământul ne dăruiesc picătura clipei. Când pădurea adună vibrația frunzelor. Așa se aude rostind vocea caldă și inconfundabilă a celui care încântă suflete și adună aplauzele inimilor. În contemporaneitate trăim deseori drama cotidiană: graba, lăcomia, răceala umană, preocupările de zi cu zi, superficialitatea mai-marilor și lăsarea mai-micilor în voia istoriei dure. O istorie care se scrie cu noi toți în viață și unde cerem mult mai mult decât oferim. Deasupra tuturor acestor lucruri, se ridică spre lumina interiorului nostru excepțiile care duc muritorii către poveștile frumoase și nemuritoare ale timpurilor. Adevărul e mai scump decât aurul, pentru că nu toată lumea îndrăznește să îl recunoască și să-l spună. Iar una dintre excepțiile frumoase, descoperite ca florile rare ale pământului, se numește Lică Barbu, povestitorul brăilean de magnifică bună dimineața și încântătoare clipe ale serilor de neuitat. De neuitat pentru copii, pentru oamenii mari și pentru cuvintele deseori mute, rămase tăcute în rostirea lor profundă, până dincolo de marginile plăcerii de a le sorbi cu nesaț.

Din apropierea Dunării albastre și trecut bine de prima tinerețe, Lică Barbu reușește să sfideze fără răutate tot ceea ce nu-i place și nu ne spune niciodată. Reușește să însănătoșească el copiii doctorilor, prin povești și povestiri de pus la rană. Strecoară cu abilitate săgeți către toate câte nu ar trebui să se întâmple și către toți cei care se prefac că nu știu. Dar noi, cei mai mulți, știm. Știm cine e Licuță, căci așa își spune. Așa se numește și lumea lui: Lumea lui Licuță. O lume de unde nu vrei să mai pleci niciodată. O lume a pildelor și sfaturilor înțelepte, a Zburlitei și a poeților de ieri și de azi, recitați superb de marele povestitor român. 

Sincer, Licuță nici nu ar trebui să lipsească din grilele programelor radio și tv. pentru copii, mai ales cele centrale. Ar mai trebui ca vocea lui să adoarmă frumos nepoței și strănepoței, povestind mereu și mereu cu tâlc, de te face să asculți și să taci mâlc. O editură mai mare […] ar trebui să își ia inima în dinți ca să îl publice pe povestitorul și autorul Lică Barbu. Eu nu am nicio putere, că i-aș da premiul Nobel pentru sensibilitate, bunătate și adevăr. Pot doar să scriu. Să povestesc și altora despre minunățile lumii lui Licuță.

Proiectele lui Lică Barbu sunt în plină desfășurare. La unul colaborează deja, Asociaţia Culturală Leviathan. Frumos titlu, nu? Un altul este cartea pe care o pregătește cu minuțiozitate, încă. Se numește Aventurile lui Licuţă dincolo de Capătul Lumii, «ceva fantastic cu puterile gândurilor», după cum se exprimă el. În peste o sută de pagini, Licuță ne va propune o incursiune de neuitat într-un univers care ne aparține tuturor, dar mai ales lui. Și, aproape sigur, Brăila va avea cu cine să se mândrească. Pentru că Lumea lui Licuță, a fost prezentată atât în școli gimnaziale cât și la Biblioteca Județeană, unde nume dragi și respectate în literatura românească i-au fost alături, printre ei, Costin Tuchilă și Pușa Roth, ori Rodica Neofit – director al Asociaţiei Art Terapie CES. AU din Brăila.

Noi doi suntem și amici. Bine, eu sunt amic cu toate personajele cărților mele, însă ele nu apar în acestea și nici în cea care va urma datorită prieteniei, neapărat. Ele apar în primul rând pentru că fiecare dintre ele sunt o carte a vieții. Romanul Șapte e și despre noi toți, nu doar despre semnificațiile istoriilor pământului și iubirii. Povestea principală de dragoste a cărții mele e paravan al multor adevăruri spirituale. Și un «băgăcios» nevinovat cum e povestitorul Lică Barbu, e numai bun de așezat între tragedii și bucurii. El e vocea renașterii interioare, a bucuriei copiilor din noi și a optimismului unei reîncarnări aievea, într-o lume mai bună și mai dreaptă.

În serile ultimei săptămâni, mai ales ieri și azi, m-am delectat cu vocea povestitorului și autorului Lică Barbu. Intri pe Youtube ori pe paginile lui virtuale și rămâi încurcat și descurcat de optimist după ce asculți. Voce caldă, sensibilă, voce de bunic, voce de înger al serilor și voce a viselor de copii mici și mari. Acesta este Lică Barbu, spus în doar câteva cuvinte cu pretenție de descriere. În viitorul meu roman, personajele reale vor gravita în jurul poveștii principale despre cei doi și noi toți, despre cifra 7 și tot acolo, Lică Barbu va interveni în viețile noastre cu poveștile și pildele lui. Pentru că el este bunicul acela care nu va îmbătrâni niciodată.”

Vezi arhiva rubricii Lumea lui Licuță de Lică Barbu

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.