Cinci…
Jung despre umbră
Revin, e o parte cu mari semnificații în povestea mea despre umbra din noi și din ceilalți… Începem cu un citat mai lung: „Umbra este o problemă morală care provoacă eul personal în totalitate, căci nimeni nu devine conştient de umbră fără a face un efort considerabil. A deveni conştient de ea înseamnă să recunoşti aspectele întunecate ale persoanei tale ca actuale şi reale. Acest act constituie condiţia esenţială a auto-cunoaşterii şi, prin urmare, întâmpină o rezistenţă considerabilă. Într-adevăr, auto-cunoaşterea ca necesitate psiho-terapeutică solicită adeseori un efort dureros foarte multă vreme.” (Din lucrarea Aion: Phenomenology of the Self, publicată în The Portable Jung, editată de Joseph Campbell, Penguin Books, 1976, p. 145).
Umbra, se spune, servește întotdeauna luminii, doar că nu este conștientă de acest lucru. Tot Jung… Stările noastre interioare sunt adevăratele cauze ale realității pe care o trăim și nu invers. Ceea ce gândim determină stările, iar gândirea este educată să depindă complet de exterior. Umbrele acestei lumi sunt proiecții ale umbrelor interioare. Avem puterea de a schimba totul și acum este momentul. Una dintre cele mai tulburătoare descoperiri pe care le fac cei care plonjează în lumea lăuntrică, în căutarea adevărului despre sine, este aceasta:
toate scopurile noastre exterioare, tot ceea ce vrem să trăim, să obținem, să realizăm în dimensiunea orizontală a vieților noastre are ca scop, în ultimă instanță, trăirea unei stări interioare. Acesta este adevăratul și ultimul scop al oricărei dorințe și al oricărei acțiuni, al oricărei relații cu orice. O stare… Toți dorim să trăim aceleași stări: bucurie, comuniune, entuziasm, sentimentul puterii, al completitudinii, al cunoașterii, sentimentul conexiunii. Dorința de a trăi astfel de stări interioare este motorul acțiunilor noastre, al proiectelor, al mișcărilor noastre în relație cu oamenii, lucrurile, situațiile, structurile acestei lumi.
Viața noastră este guvernată de stările lăuntrice pe care dorim să le trăim în viitor și care motivează orice acțiune.
Și când trăim umbra? Atunci când mintea noastră este închisă și trăim separarea față de existență, când suntem dominați de frică și percepem existența ca fiind amenințătoare, când pierdem legătura cu întregul care scânteiază în noi și ne baricadăm în spatele zidurilor pentru a ne proteja. Densitate, durere, singurătate, graniță… Oscilația între lumină și umbră nu este o greșeală și nici un blestem. Ne confruntăm cu umbra atâta vreme cât nu reușim încă să ne reconectăm cu sursa noastră lăuntrică, cu acea scânteie de divinitate conștientă din adâncul nostru.
Întorcându-ne la acea tulburare a alegerii între interior și exterior, între lumină și umbră, între iubire și frică, între înăuntru și în afară, mai trebuie spus un lucru esențial: lumea interioară este aceea care creează experiența realității, cauzele experienței vieții sunt întotdeauna interioare, în exterior sunt doar efectele acestor cauze lăuntrice.
Un singur om, față în față cu umbra lumii… Această imagine l-ar putea reprezenta pe Cristos, dar este despre fiecare dintre noi, pentru că fiecare este față în față cu propria umbră proiectată, în lumea din afara noastră.
Să nu ne lăsăm absorbiți în străvechea capcană a identificării cu propria umbră, aceasta e calea…
Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache
A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici.
