Emil Cioran: „Niciodată un Tolstoi nu va le va ierta fericirea de a nu cunoaşte [moartea, n.n.] şi el îi va pedepsi, obligându-i să o simtă, descriind-o cu o minuţie ce o transformă în ceva respingător şi totodată caraghios. Arta lui va consta în a face din orice agonie agonia însăşi şi în a-l sili pe cititor să-şi repete, îngrozit şi fascinat: Deci aşa se moare!”
(Lev Tolstoi, ”Moartea lui Ivan Ilici”, traducere de C. Clejan, prefaţă de Emil Cioran, București, Editura Humanitas, 2002).
Pe site-ul eteatru.ro, cu program non-stop de teatru radiofonic, puteți asculta miercuri, 25 ianuarie 2017, două mari spectacole ale Teatrului Național Radiofonic, dramatizări de Pușa Roth după două capodopere ale literaturii universale: ”Mantaua” de N. V. Gogol și ”Moartea lui Ivan Ilici” de Lev Tolstoi. Spectacolele vor fi difuzate la orele 5.45 și în reluare la 17.45 – și, respectiv, 10.45/22.45.
Întreg programul zilei de miercuri, 25 ianuarie 2017, un program excelent realizat de Domnica Țundrea, cuprinde spectacole radiofonice regizate de Cristian Munteanu. Pe lângă Mantaua și Moartea lui Ivan Ilici, veți mai asculta: ora 0.00/12.00: Cymbeline de William Shakespeare (1978); ora 2.45/14.45: Heidelbergul de altădată de Wilhelm Meyer-Förster (1982); ora 4.15/16.15: Viaţa e vis de Calderón de la Barca (1976); ora 7.15/19.15: Visul unei nopţi de vară de William Shakespeare (1987); ora 9.15/21.15: Părintele Serghei de Lev Tolstoi (1996).
Despre Mantaua, vezi: https://leviathan.ro/o-capodopera-in-versiune-radiofonica-mantaua-dramatizare-de-pusa-roth-dupa-nuvela-lui-n-v-gogol/
Caracterul excepţional al faptului obişnuit
Transformarea nuvelei Moartea lui Ivan Ilici de L. N. Tolstoi în piesă de teatru este o întreprindere care nu se află la îndemâna oricui. După Mantaua de N. V. Gogol (2004), Puşa Roth a realizat în 2006 un scenariu excelent, prin dramatizarea acestei nuvele conservând atât atmosfera, caracteristicile stilistice, cât şi modalitatea specifică lui Tolstoi de a construi personajul principal.
Nimic din spiritul prozei lui Tolstoi nu a fost trădat în piesa Puşei Roth, care a conferit relief dramatic aparte acestui text antologic. Spectacolul Teatrului Naţional Radiofonic a reprezentat, la premiera din 26 februarie 2006, un eveniment. Regizorul Cristian Munteanu a construit un spectacol de rară acurateţe stilistică, în care frământările personajului principal, evoluţia lui psihologică, atmosfera rusească dar şi caracterele celorlalţi eroi sunt reconstituite într-un mod exemplar. Un spectacol despre care s-a spus că este, realmente, copleșitor, atingând perfecțiunea atât prin compoziția de ansamblu, cât și prin detalii.
Caracterul excepţional al faptului obişnuit, inconsistenţa şi inutilitatea vieţii, complicaţiile uneori absurde ale vieţii conjugale, întrezărirea eliberării şi a mântuirii spirituale prin moarte sunt teme frecvente în proza lui Lev Nikolaevici Tolstoi, în romane dar mai ales în nuvele.
Moartea lui Ivan Ilici, din 1885, care precede Sonata Kreutzer (1887) şi Părintele Serghie (1889, publicată postum în 1911), este una dintre capodoperele scriitorului rus şi ale nuvelisticii universale. Povestirea este reprezentativă pentru modalitatea lui Tolstoi de a transforma o viaţă obişnuită, desfăşurată în cadre previzibile, în care falsitatea şi ipocrizia semenilor devine treptat apăsătoare, în revelaţie metafizică. Aceasta este de fapt cheia de înţelegere a unei nuvele excepţionale prin perspectiva psihologică şi tensiunile limbajului interior.
În rolul lui Ivan Ilici îl veți asculta pe Mihai Constantin, care realizează o compoziţie de mare profunzime, alături de Ruxandra Sireteanu (Praskovia Fiodorovna), la rândul ei cu un joc de mare rafinament artistic. Din distribuţie fac parte: Eusebiu Ştefănescu, Petre Moraru, Ştefan Velniciuc, Gavril Pătru, Delia Nartea, Valentin Uritescu, Claudiu Istodor, Ion Siminie, Constantin Dinulescu, Petre Nicolae, Ion Arcudeanu, Aurelian Georgescu, Gh. Pufulete. Cu participarea preotului Cristian Deheleanu de la Biserica Sf. Gheorghe cel Vechi din Bucureşti. Muzica originală îi aparţine lui George Marcu, regia tehnică: Mihnea Chelaru, regia de studio: Janina Dicu. Redactor: Costin Tuchilă. Producător: Vasile Manta. Data difuzării în premieră: 26 februarie 2006.
Costin Tuchilă
Cronica unei vieți irosite
[…] Transformarea unui text aparținând genului epic într-o piesă de teatru nu poate fi o întreprindere facilă, atâta timp cât se dorește păstrarea atmosferei, a caracteristicilor stilistice, dar și identitatea personajelor. Pușa Roth reușește cu succes acest lucru în 2006, când scenariul excelent pe care-l scrie după Moartea lui Ivan Ilici este înregistrat în studiourile radio, în regia artistică a regretatului Cristian Munteanu. Piesa Pușei Roth respectă spiritul prozei lui Tolstoi, dramatizarea textului sintetizând într-un mod admirabil esența mesajului din textul originar. Premiera din 26 februarie 2006 nu a fost doar un succes al Teatrului Național Radiofonic, ci un real eveniment artistic, care a atins perfecțiunea prin compoziția de ansamblu dar și prin acuratețea detaliilor. Regizorul Cristian Munteanu a reușit să reconstituie cu fidelitate atmosfera societății rusești analizate de Tolstoi, frământările și drama personajului principal, dar și caracterele celorlalte personaje, într-un spectacol despre care s-a vorbit doar la superlativ.
Muzica originală a fost semnată de George Marcu, regia tehnică de Mihnea Chelaru, iar regia de studio de Janina Dicu. Redactorul spectacolului a fost Costin Tuchilă, iar producătorul – Vasile Manta. Actorul care l-a întruchipat pe Ivan Ilici, realizând un rol de mare profunzime, o alegere inspirată dacă ne gândim la căldura și modulațiile artistice ale vocii acestuia, a fost Mihai Constantin. Un joc rafinat, care ilustrează întocmai personalitatea Praskoviei Fiodorovna, soția lui Ivan Ilici, a fost și cel al Ruxandrei Sireteanu. În alte roluri apar, de asemenea, nume consacrate ale teatrului românesc: Eusebiu Ștefănescu, Petre Moraru, Ștefan Velniciuc, Gavril Pătru, Delia Nartea, Valentin Uritescu, Claudiu Istodor, Ion Siminie, Constantin Dinulescu, Petre Nicolae, Ion Arcudeanu, Aurelian Georgescu, Gh. Pufulete. Spectacolul a beneficiat de participarea preotului Cristian Deheleanu de la Biserica Sf. Gheorghe cel Vechi din București.
Anul acesta [2015, n.n.] se vor împlini 105 ani de la moartea marelui scriitor rus Lev Nikolaevici Tolstoi, cunoscut și admirat de iubitorii de literatură din toată lumea. S-a bucurat de succes încă din timpul vieții, ecourile aprecierilor la adresa scrierilor sale venind în special din afara granițelor, mai frecvent decât din țara sa. Bazată pe acuitatea observațiilor sociale, dar și a analizelor psihologice, opera sa nu se rezumă doar la redarea concluziilor formulate ci transmit, mai ales, trăiri și experiențe proprii. Multe dintre situațiile redate în textele sale au fost trăite personal, iar personajele inspirate de membri ai familiei sau cunoscuți. Unele personaje sunt considerate a fi chiar alter ego-ul scriitorului, ca de pildă Olenin din Cazacii sau Levin din Anna Karenina. Cu toate îndoielile sale, Tolstoi a reușit să transpună în scris frământările, ideile, sentimentele, propriile transformări pe parcursul unei drum plin de cotituri, de la condiția sa aristocratică spre poporul simplu pe care-l iubea cu sinceritate și căruia i s-a dedicat în totalitate spre sfârșitul vieții. „Literele compun cuvintele, cuvintele compun frazele: dar sentimentele cum să le exprimi? Cum să transmiți în mod nemijlocit altora propriile tale impresii?” (L. N. Tolstoi, Jurnal). La Tolstoi primează experiența personală și studiul psihologic, dar subiectele care l-au atras cu adevărat fac parte din marile teme ale literaturii dintotdeauna, viața și moartea. Și asta observăm cu ușurință fie și doar dacă facem referire la Moartea lui Ivan Ilici sau Anna Karenina. Cu siguranță marele scriitor știe să-și conducă personajele spre moarte într-un mod spectaculos.
Ivan Ilici este un birocrat ambițios, cu o educație bună, care urcă pe scara socială făcând compromisurile necesare într-o Rusie coruptă. Se căsătorește din dragoste cu cea mai frumoasă fată din cercul pe care-l frecventa, dar fericirea conjugală durează puțin, consoarta dovedindu-se mult mai ambițioasă și dornică de ascensiune socială. Va continua să caute prietenia celor mai influente persoane, ajungând astfel în funcții tot mai bine plătite, din dorința de a le oferi soției și copiilor săi un rang social cât mai înalt, dar și pentru măgulirea propriului orgoliu. Realizează cât de puțin contează materialitatea vieții și cât de găunos și-a construit existența abia când se îmbolnăvește și înțelege că va muri. Încearcă să se consoleze spunându-și că și-a trăit toată viața corect, respectând regulile, dar gândul că ar fi putut trăi și altfel revine obsedant, întunecându-i ultimele zile. Agonia, traversarea unor momente de suferință fizică greu de suportat intensifică trăirile și analizele interioare ale personajului. Teama de moarte îl determină să se lamenteze, considerându-se nedreptățit de viața ce i-a fost dată: „Nu se poate ca viața să fie atât de fără sens, atât de dezgustătoare”; dar și să-și exprime îndoielile care-i macină sufletul, acceptând cu greutate că el e singurul vinovat de felul în care a trăit: „Dacă într-adevăr toată viața mea n-a fost ceea ce ar fi trebuit să fie? Dacă plec din viață cu conștiința c-am nimicit tot ceea ce mi s-a dat, fără să mai pot îndrepta ceva?”
Ivan Ilici devine o povară pentru propria familie, copiii și soția consideră boala lui o pedeapsă cu care acesta îi persecută. Simțindu-se neînțeles și abandonat, epuizat de suferință, iertându-i pe toți și fiindu-i milă de toți, în ultima clipă a existenței sale primește și eliberarea. Interpretarea magistrală a lui Mihai Constantin, muzica aleasă creează în mintea ascultătorului imaginea acelei lumini binefăcătoare, de sorginte divină, pe care o vede muribundul. „Va să zică asta e! Ce fericire! Ce fericire!” Este replica rostită de Ivan Ilici în scenariul creat de Pușa Roth, o replică ce stinge tensiunea discursului, ajunsă la punctul culminant.
La înmormântare, scenă prezentată la începutul piesei, cum de altfel apare și în nuvela lui Tolstoi, întărind ideea, tocmai prin această evidență, că textul este despre viață și nu despre moarte, soția, Praskovia Fiodorovna (interpretată de Ruxandra Sireteanu), este mult mai preocupată de avantajele materiale pe care le-ar putea dobândi de la stat în urma morții soțului său, decât întristată și afectată de despărțirea de acesta. Iar foștii colegi se arată interesați de postul rămas vacant în urma morții lui Ivan Ilici, dar și nerăbdători să ajungă la preocupările mondene obișnuite.
Moartea lui Ivan Ilici este o scriere reprezentativă pentru opera lui Tolstoi, ilustrând modalitatea autorului de a transforma o existență obișnuită într-o revelație metafizică, după ce a supus-o unor încercări menite să-i scoată în evidență radiografia psihologică. Moartea se dovedește a fi capătul unui drum pustiu, lăsat în urmă și presărat cu avere și pretenții, dar nu și al călătoriei spirituale frământate a lui Ivan Ilici, începută în vâltoarea chinurilor care o preced. Este mesajul prin care Tolstoi repudiază o existență socială coruptă din epoca prerevoluționară.
Cronică de teatru radiofonic de Ani Bradea
Revista Teatrală Radio, 14 februarie 2015
Fragmente din spectacol
Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.
Site-ul eteatru.ro, realizat de Redacția Teatru a Societății Române de Radiodifuziune, vă oferă non-stop, 24 de ore din 24, spectacole de teatru radiofonic, fiecare dintre zilele săptămânii având un program cu profil distinct, de la spectacole din dramaturgia universală și românească, din Fonoteca de Aur, la creația contemporană, cicluri tematice, seria „Biografii, memorii”, teatru-document, spectacole de teatru pentru copii, spectacole de divertisment care au fost difuzate sub genericele „Unda veselă”, „Ora veselă”, „Mari actori de comedie”. Spectacolele programate în intervalul orar 0.00–12.00 se repetă în aceeași zi de la ora 12.00 la ora 24.00.
Eteatru.ro este un site unicat în media online din România.
Ascultă: eteatru.ro
Frumoasă și edificatoare cronica d-nei Ani Bradea. FELICITĂRI!
Mulțumim!