…că niciodată nu mi-a fost atât de greu să aștern pe hârtie câteva rânduri, câteva gânduri și amintiri ca de astă dată. Încep totuși să scriu chiar azi, în penultima zi a anului 2024 de care îmi doresc să mă despart în liniște, ca de un bun prieten. De ce mi-am ales tocmai penultima lui zi? M-am așezat pe această piatră de hotar dintre ani cu speranța în suflet că așa voi prelungi trăirea momentului deosebit al despărțirii de el și mă voi putea pregăti să fac cu mai mult curaj pasul decisiv pe ultima piatră a drumului anului pe care l-am trăit și voi căpăta elanul necesar să o pornesc pe cărările necunoscute mie, ale noului an. Așa cum am citit deunăzi cele afirmate de Goethe: „Fiecărui moment din viață trebuie să știm să-i dăm valoarea pe care o merită” și tot el afirma: „Cine trăiește trebuie să fie mereu pregătit schimbărilor”, iar anul care tocmai se pregătește să mă părăsească pentru totdeauna mi-a oferit neașteptate schimbări, mi-a luat nu numai amintirile și trăirile trecute și-aproape uitate, ci și oameni dragi mie, lăsând alte două scaune goale la masa familiei ce se pregătea să serbeze și să întâmpine așa cum se cuvine revelionul, venirea noului an și să ne putem bucura împreună. Dar bucuria revelionului a fost însoțită de astă dată, nu numai de gălăgioase pocnituri și strălucitoare artificii, cu care oamenii obișnuiesc să întâmpine și să marcheze trecerea dintre ani, ci și de lacrimi ascunse în adâncul sufletului, oprite la marginea pleoapelor și a ochilor ce nu voiau să plângă. Poate tocmai de aceea mi-a fost atât de greu să continui să scriu printre lacrimile ce tremurau la marginea ochilor, ca să scriu la marginea unui sfârșit de drum al vieții, luminat doar de pâlpâirea unor frumoase amintiri ce s-au stins fără rămas bun. Emil Cioran scria: „O lacrimă are întotdeauna rădăcini mai adânci decât un zâmbet” și-așa voi întâmpina noul an cu un zâmbet ascuns printre lacrimi…
Caut cu ochii ridicați la cer pe cei plecați de lângă mine, caut o mână care să mă ajute să trec pragul durerii și al bucuriei în noul an și chiar o găsesc cu ușurință! Îmi opresc ochii pe aceste rânduri, pe care le transcriu în grabă pe fila încă albă din noua carte ce abia se lasă scrisă, cu 365 de file, rânduri-gânduri-sfaturi auzite în căutările mele, găsite pe internet, care mă cheamă să le citesc, să le înțeleg să mă las învăluită de răsuflarea lor plină de înțelepciune. Tac și le citesc, le ascult… că, așa cum scria Dale Carnegie: „Când vorbești, spui o poveste. Când asculți, aduci o mângâiere”… Ascult și-mi mângâi sufletul.
William Shakespeare afirma: „Un om puternic știe să păstreze ordinea în viața lui. Chiar și cu lacrimi în ochi, se adaptează și se ridică să spună cu un zâmbet: Sunt bine.”
Mărturisesc că sunt bine cu adevărat și aștept cu nerăbdare evenimentele anului care abia și-a deschis ochii către mine și mă privește cu o mare curiozitate, ca să mă vadă cum îmi voi începe noul drum al vieții. Dar eu știu că „Orice viață de om începe de mai multe ori”, așa cum a spus Tudor Arghezi…
Mönchengladbach, Germania
Cornelia Bartels, Decupaje, proză scurtă, volum apărut la Editura Leviathan, 2021, click aici. Cartea poate fi comandată la una dintre adresele:
leviathan.romania@yahoo.com; costintuchila@gmail.com;
pusa.roth@yahoo.com, cu mențiunea pentru Editura Leviathan. Cartea poate fi procurată și de la Librăria „Mihai Eminescu” din București, Bd. Regina Elisabeta nr. 16, program: luni–vineri: 10.00–18.30; sâmbătă: 10.00–15.00, inclusiv comenzi online – click aici.
Arhiva rubricii Decupaje de Cornelia Bartels
