Moartea pictorului veneţian Tiţian, în timpul unei teribile epidemii de ciumă, rămâne încă destul de misterioasă. Deşi se cunosc destule detalii despre ultimele sale luni de viaţă, împrejurările morţii nu sunt elucidate. Nu e clar dacă Tiziano Vecellio se îmbolnăvise de ciumă sau moartea s-a datorat vârstei înaintate. Bănuiala poate porni de la faptul că pentru a nu fi înmormântat la groapa comună, cum erau îngropaţi toţi morţii de ciumă, a fost necesară aprobarea Senatului veneţian pentru ca trupul artistului să fie coborât, conform dorinţei sale, într-o criptă lângă Biserica Santa Maria Gloriosa dei Frari. Dacă a fost într-adevăr bolnav de ciumă, Tiţian s-ar număra printre puţinele excepţii care se făceau de la regulile stricte din timpul epidemiilor. Oricum, una pe măsura artistului nonagenar.
Tiţian a murit la Veneţia, în casa Birri, în noaptea de 27 – 28 august 1576. Era trecut de 90 de ani, dacă acceptăm ca an al naşterii 1485. După alte surse, s-ar fi născut între 1488 şi 1490, la Pieve di Cadore, în munţii Dolomiţi, în regiunea Veneto. A purtat toată viaţa nostalgia peisajului montan şi a locurilor natale. Se spune că privind dincolo de zarea veneţiană, avea impresia că vede munţii. Era o structură puternică, pe lângă autoritatea incontestabilă pe care o dobândise arta sa.
Furtuna puternică din noaptea morţii pictorului a încetat, se zice, de îndată. Norii s-au risipit rapid şi zorii zilei au găsit Veneţia scăldată într-o dulce adiere de vânt. O slujbă scurtă şi o procesiune săvârşită mai degrabă în taină au marcat, în 29 august, înmormântarea. Gondola funerară a senioriei a transportat sicriul, bine ascuns, până la debarcaderul din faţa Bisericii dei Frari. Ciuma făcuse ravagii în Veneţia şi cei câţiva elevi ai maestrului, care au asistat la înmormântare, au stat departe unul de altul, atât de mare era frica de contaminare. Unul singur, Palma cel Tânăr, care înfruntase boala, s-a dus la Birri pentru a-l veghea pe Orazio, fiul cel mare al lui Tiţian, care zăcea în camera alăturată celei în care murise tatăl. Un om vindecat de ciumă devenea imun, acest secret era cunoscut de cei vechi dar nu suficient, probabil, pentru a alunga frica.
Palma n-a mai putut face însă nimic. Orazio a murit după câteva zile. În timp ce Palma îl ducea la cimitir, tâlharii au spart cu furie casa. Au furat bani, obiecte preţioase, antichităţi – colecţii întregi care se aflau la Birri, multe dintre ele unicate. Două corăbii aşteptau ancorate pentru a încărca prada. Nu se ştie de ce, nu au luat nici una dintre picturile lui Tiţian, nici mapele cu desene, nici schiţele pentru icoane de altar, o adevărată comoară, spunem noi astăzi. Casa părea devastată, aşa încât Pomponio, celălalt fiu al lui Tiţian, a avut impresia, când s-a întors, că toată preţioasa moştenire a dispărut. Din fericire, a recuperat toate lucrările tatălui său, pe care le-a vândut precipitat. Familia Polani şi-a însuşit o bună parte dintre tablouri, poate nu cele mai preţioase. Palma cel Tânăr a luat fără discuţii ”Pietà”, angajându-se să o termine şi să o expună la Frari, după dorinţa lui Tiţian.
O restaurare recentă a probat că numai îngerul care ţine în mână o lumânare uriaşă, în partea de sus a tabloului, îi aparţine lui Tiţian, dar intervenţia considerabilă a elevului, care practic a terminat întreaga pânză de dimensiuni mari (351 x 389 cm), a fost făcută cu multă atenţie stilistică, aşa încât tabloul pare autentic.
O anchetă făcută de Senat a arătat că în timpul ciumei din 1575 – 1576 au murit 50 000 din cei 190 000 de locuitori ai Veneţiei.
Tablouri de Tițian, click aici.
