„Navetiştii” (3) de Lică Barbu

58
Desen de Lică Barbu
Desen de Lică Barbu

sigla rubrica umor in serialÎn peisajul trenului de călători apar noi personaje, care de care mai ciudate. Un bărbat beat, de la ţară, cu nevasta lui, Florica, un tânăr biciclist care merge cu bicicleta când nu merge cu trenul, chestie strategică atunci când nu are bilet şi Ciorbă Vasilică, un cocoş al nimănui, mare observator la tot ce mişcă în jurul lui.

După ce Beţivul îl ajută pe biciclist să-şi urce Bemveul în tren, Ciorbă Vasilică este în sfârşit observat de cei doi călători şi cocoşul devine personaj important din acel moment.

Să vedem ce i s-a mai întâmplat mai departe.

În cadrul uşii de la urcare apare Brică, gardian public, îmbrăcat în uniforma specifică, care „fotografiază” scena cu Beţivul şi cu Biciclistul plus un cocoş. Beţivul crede că-i Naşu’.

‒ Trăiască Naşu’ Mare! (Cântă.) Trăiască Naşu Mare, trăiască, trăiască, Naşule, măi… Faceţi loc, faceţi loc! (Îl perie.) Naşu’-i naş şi-n tren. N-ai şi mata o ţigară?

‒ În fumez tren eu nu. (În tren eu nu fumez.)

Beţivul îi face jocul de cuvinte mormăind şi el ceva:

Tu placi… nu taci, tavan în sus… Pe mine nu m-ai dus. Rezon beton, pardon.

Păsăreasca sigur nu e, a gândit la sigur Ciorbă Vasilică.

‒ Beat eşti, eşti ori surd. Nu eu fumez. Dă-ţi şi la o bicicleta parte. (Ori eşti beat, ori eşti surd. Eu nu fumez. Şi dă-ţi la o parte bicicleta.)

Beţivul continuă spectacolul lui luând situaţia ca o glumă de comunicare.

‒ Pe nas, vraişte, sertar mov, să pupăm ţucuşor, pardon…

Cred că-i limba fiarelor beţive, că ruginite nu sunt, s-a gândit Ciorbă Vasilică într-o profundă cercetare.

‒ Şi bâlbâit te beat eşti. (Eşti beat şi te bâlbâi.)

‒ Perfect! Vezi că ne înţelegem?, a strigat victorios Beţivul.

Biciclistul îi urmăreşte năucit. Un gând suspicios îi trece prin minte și îl exprimă cu voce tare:

‒ Băi, mixaţilor! V-a căzut lanţu’? Voi vreţi să-mi furaţi bicicleta, nu?

Şi supărat ca o victimă fără criminal, îşi ia bicicleta de coarne şi pleacă prin tren. Brică are loc să treacă şi pleacă prin vagon să-și caute amicii navetişti cu care călătoreşte zi de zi. Apare Mască.

Cine-i Mască? Revedeţi primul episod unde sunt prezentate personajele acestei povestiri!

Hai, că revin să vă ajut! Mască este un navetist între două vârste şi între două localităţi. E cuţitar, adică meştereşte cuţite şi le vinde prin tren. Pe faţă poartă o mască anti praf, de unde şi numele personajului.

Beţivul a dat în mintea găinilor fără cocoş şi vorbeşte cu Ciorbă Vasilică.

‒ Ce zici, rechinule? Te fac un borş?

Borş, borş, borş. Altceva nu ştii, beţivule. Dacă-ţi trag un cioc în barbă îţi dă borşu’ pe nas.

‒ Al cui eşti mă, mâncaţi-aş pulpa ta de pintenat? (În acel moment vede pantofii lui Mască şi o suceşte.) Ăăă… ăsta e. E a lu’ mata, că nu-l cunosc. Borş nu am mâncat, gura nu-mi miroase.

Puah! Mie-mi spui?

Beţivul caută scăpare la Florica.

‒ Nu-i aşa, Florico?

Florica, când şi-a auzit numele, porneşte „morişca”.

‒ Îţi miroase gura a băutură, beţiv cu diplomă ce eşti. Mă faci de râs în tren. Vorbeşti cu găinile şi te strâmbi la biciclete. Mai trebuie să faci pe tine şi tabloul e complet şi cu rama vopsită. Că io nu-s o proastă. Proastă am fost când te-am luat, că mi-a spus mama: „Nu-l lua fă p’ăsta.”

‒ Gura! Ciocu’ mic, ordonă Beţivul asistentei lui, numită „nevastă”.

Mic şi-al dracului, completă Ciorbă Vasilică.

Mască e în faza de a-şi găsi cliernţi şi intervine cu oferta lui:

‒ Măi, nene! Te văd om serios, de treabă. Ia uite ce am de vânzare! (Îşi desface haina şi-i arată Beţivului un şir de cuţite ca pe o panoplie.)

Brică a observat scena instantaneu, exact când dădea să intre într-un compartiment al vagonului. Face un-doi din mers şi intră pe o uşă oarecare. Îi cade şapca şi intră împiedicându-se, dar iese urgent speriat de unul cu o tunsoare creastă şi cu cercei prin toate locurile vizibile. Brică îl vede ca pe un băştinaş african. „Războinicul” marocan se uită calm după Brică şi se închină spunând: „Doamne! Mulţi tâmpiţi pe lumea asta” şi adaugă admirativ: „Oau!”

Mască strigă disperat pe culoar ca să-şi vândă marfa:

‒ Eu le fac, nene. Am atelier. Mai scot şi eu un ban, că-s şomer.

Beţivul e atent la oferta lui Mască şi intervine:

‒ Adicătelea, mata eşti cuţitar care face cuţite? Păi, aşa umblă cuţitarii, bre? Cu gogoşa aia pe nas? (Aluzie la masca lui Mască.)

‒ Nu suport mirosul de biciclişti şi de navetişti. Mă inhibă şi nu am noroc la vânzare.

Ori am eu minte de găină, ori am nimerit în alt scenariu, asta, în alt tren.

Din staţie răsună difuzorul pus la maxim:

(Tuse intenţionată.) Clic! Atenţiune! (Se aude o melodie de atenţionare ca-n orice gară, amestecată cu vorbe, manipulare neîndemânatică.) Dăm ora exactă!… ăăă …Nu mai dăm nici o oră, căci e prea puţin. E doar ora opt! S-a făcut de opt? Clic! Bzz! Ultimile ştiri: S-a pierdut un cocoş mic şi-al dracului. Răspunde la numele de Ciorbă Vasilică. Dacă vrea. Poate fi uşor recunoscut prin diferenţa dintre om şi pasăre. Recompensa, când o da „cucurigu!” Clic.

Va urma

„Navetiștii” (1)

„Navetiștii” (2)

La Editura Leviathan a apărut volumul Aventurile lui Licuță dincolo de Capătul Lumii. Detalii, click aici.

Vezi arhiva Lică Barbu

Arhiva rubricii Lumea lui Licuță de Lică Barbu

Vezi arhiva rubricii Proză scurtă

Vezi și arhiva Proiect Zâmbetul unește

 

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.