Astăzi, 29 septembrie 2024 se împlinesc 69 de ani (1955) de la premiera mondială a operei Îngerul de foc de Serghei Prokofiev, la Teatro La Fenice din Veneţia.
Operă în cinci acte și șapte tablouri, pe un libret al compozitorului după romanul lui Valeri Briusov (1907), Îngerul de foc este considerată o dramă muzicală expresionistă. Terminată în 1927, revizuită de mai multe ori, opera urma să fie montată în premieră la Berlin în 1929, dar dirijorul Bruno Walter a abandonat proiectul. Câteva fragmente din actul la doilea au fost cântate în 1929 la Paris, dar premiera avea să aibă loc după moartea compozitorului (5 martie 1953): în variantă de concert în noiembrie 1954, la Paris, dirijor Charles Bruck, apoi premiera mondială a versiunii scenice, la Veneția.
„Subiectul aduce în discuţie rolurile contradictorii ale ştiinţei, umanismului, religiei şi ocultismului în Europa în timpul Inchiziţiei. […] Materialul muzical conceput pentru Îngerul de foc susţine în mod remarcabil o intrigă şi o tensiune de asemenea complexitate. Pe parcursul derulării scenelor, se configurează o textură densă de teme şi laitmotive, care pot fi discernute nu numai în caracterizarea convingătoare a personajelor, ci şi în învestirea unor concepte abstracte (opoziţia dintre mesagerii divini şi satanici), în ritualuri magice (lupta pentru sufletul Renatei) sau în episoade romantice (tandreţea şi lirismul dragostei adevărate). Ca intonaţie, predomină stilul declamatoriu, dar în punctele culminante, în momentele de maximă tensiune din operă, vocile interpreţilor – în special cea a Renatei – sunt solicitate până aproape de limita posibilităţilor fizice. Şi orchestrei îi revine un rol important în conducerea acţiunii dramatice atât prin polifonii orchestrale dense, încărcate de laitmotive, cât şi prin interludii simfonice, ce contribuie la unitatea şi coerenţa întregii dramaturgii.” (Lavinia Coman).
Opera integral
