Acum 598 de ani, în 5 august 1424 apărea prima menţiune documentară a vămii de la Calafat, care în secolele XV–XVI a devenit punctul de tranzit cel mai important pentru comerțul Țării Românești cu Peninsula Balcanică. Din cercetarea documentelor epocii, rezultă că în secolele XV–XVII, Calafatul constituia punctul terminus al unui drum comercial important, cunoscut și sub numele de „Drumul sării”, poziția lui geografică oferind condiții optime pentru desfășurarea unui activ comerț de tranzit. De aici, produsele excedentare ale Țării Românești ajungeau în Peninsula Balcanică, până pe țărmurile Adriaticii și tot pe aici, mărfurile negustorilor turci și greci pătrundeau în Muntenia, și mai departe în Transilvania și Ungaria.
O altă atestare documentară datează din vremea lui Basarab cel Tânăr Țepeluș (noiembrie 1477–septembrie 1482). Acesta, la 3 aprilie 1480, întărește Tismanei, unde era stareț Matei, vama de la Calafat cu târgul, ca și alte vămi și bălți. Din 30 aprilie 1502 datează un alt hrisov, dat de Radu cel Mare (1495–1508), care întărește Tismanei, al cărei egumen era Ioanichie, „vama de la Calafat, ca să fie de ocină și de ohabă și să ia vama de la Calafat”.
Arhiva rubricii Filă de calendar
