Patru… Viața poate fi stăpânită prin scris?
S-a cam demonstrat că realitatea văzută cu sentimentul ficțiunii, când depășește anumite limite și devine absurdă, poate concura foarte bine cu imaginația cea mai prolifică, pentru că în literatură ceea ce contează, până la urmă, este rezultatul. Chiar astfel s-a afirmat, dacă o carte e bună, nu contează din ce se inspiră, ce reflectă, ce mijloace folosește, iar, dacă e proastă, poate fi oricât de imaginativă.
„O carte bună trebuie să spună adevărul, iar o carte proastă minte”, credea Mario Vargas Llosa. Totuși, toate cărțile bune au spus adevărul, iar dintre cele care au mințit toate au fost total lipsite de talent literar? Și suntem îndemnați ca nimeni să nu se simtă frustrat dacă încercarea sa literară de succes se referă la realitate și nu la ficțiune, pentru că, în esență, nu contează unde și cu ce izbândești, ci contează pur și simplu să izbândești. Scrisul poate să fie un exercițiu de supraviețuire, de împăcare cu tine însuți, cu lumea în care viețuiești. E un adevăr recunoscut, de regulă…
Are ficțiunea un rol terapeutic? Unii apelează la imaginație, alții înregistrează fidel realitatea, iar alții le fac pe amândouă la fel de bine. Foarte mulți oameni se simt azi învinși, deși se pare că trăim în libertate, iar fiecare autor are statutul pe care și-l dorește, dacă vrea să fie independent, este, cu riscurile de rigoare: de a scrie în van, de a rămâne fără cititori etc. O carte cere timp dar, mai ales, curaj. Realitatea de azi a început să concureze serios orice ficțiune, încât s-ar putea și ca, din acest motiv, romancierii să se simtă mai puțin motivați să scrie, afirma o cunoscută jurnalistă. De aceea și asistăm la faptul că apar din ce în ce mai multe cărți inspirate de realitate, din jurnale și care au un mai mare succes. Ficțiunea pare să fi pălit în concurența cu mobilitatea evenimentelor de azi. Nicio ficțiune nu poate sta alături multor realități. Și ea spunea: categoric că îți trebuie mare curaj să încerci acum o operă de ficțiune despre realitatea zilelor de azi, atât de prolifică a devenit realitatea în a imagina cele mai ciudate și spectaculoase scenarii. M-am gândit și la ficțiune, mai adăuga ea, dar, când mi-am dat seama că până scriu eu un capitol, realitatea termină vreo cincisprezece, parcă nu mă mai văd în stare să egalez o asemenea viteză.
Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache
A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici.
