Acum 629 de ani, la data de 30 martie 1392, Roman, domn al Moldovei (1392–1394), se intitula „marele şi singurul stăpânitor” al Moldovei – „cu mila lui Dumnezeu, Io Roman voievod, stăpânind Ţara Moldovei, de la munte până la mare” (Marea Neagră). Folosirea acestei titulaturi ne arată că procesul de unificare al cnezatelor de pe teritoriul Moldovei era încheiat. Mai mult, insistența utilizării ei în acte, îndreptățește părerea că cel care a realizat această unire, este chiar Roman I. În 5 ianuarie 1393, Roman I folosește titulatura „Noi Roman voievod al Moldovei și moștenitor (domnitor) al întregii Țării Românești de la munte până la malul mării”. El nefiind niciodată domnitor al Valahiei (Mari) sau Muntenia, face referire pentru prima dată la Moldova ca fiind micul teritoriu unde s-a creat entitatea teritorială moldovenească, apoi se referă la întreaga Țară Românească a Moldovei din estul Carpaților până la Marea Neagră.
Unul din cele mai vechi documente din Moldova este Uricul lui Roman I din 1392 prin care voievodul, împreună cu fiii săi Alexandru și Bogdan, dăruiesc lui Ivănuș Viteazul „pentru credincioasa slujbă” trei sate pe Siret, fiind păstrat în original la Direcția Arhivelor Naționale Istorice Centrale din București. Actul este redactat în limba slavonă, pe pergament, cu sigiliu de ceară atârnat și cu șnur de mătase roșie.
Roman I, numit de unii istorici și Roman Mușat, a fost domn al Moldovei după moartea fratelui său Petru I, urcând pe tron cândva în intervalul decembrie 1391–martie 1392, sfârșitul domniei sale fiind în decembrie 1394. A fost fiul voievodului Costea și al Mușatei.
Arhiva rubricii Filă de calendar
