5 aprilie 1931, Stockholm, Suedia–6 martie 2015, Sophia Church, Stockholm
Tomas Tranströmer (numele întreg: Tomas Gösta Tranströmer) s-a născut la Stockholm, la 15 aprilie 1931. A studiat psihologia la Universitatea din orașul natal. Din 1966 s-a stabilit la Vesterås, dar după o perioadă a revenit în Stockholm. A lucrat ca psiholog în diferite școli, precum și în centre de reeducare a persoanelor cu dizabilități sau a delincvenților tineri. O experiență interesantă a constituit-o munca de psiholog a poetului într-o închisoare din sudul Suediei. Tomas Tranströmer cânta la pian. După ce a suferit un accident vascular, a cântat doar cu mâna stângă (compozitori suedezi au compus special pentru el) cu aceeași precizie. Printre cele mai apreciate volume ale scriitorului suedez se numără 17 dikter (17 poezii, 1954, volum de debut), Den halvfärdiga himlen (Cerul jumătate gata, 1962), Klanger och spar (Clopote şi urme, 1966), Sanningsbarriären (Bariera adevărului, 1978), Det vilda torget (Piața sălbatică, 1983), För levande ochdöda (Pentru vii şi morți, 1989), Minnena ser mig (Amintirile se uită la mine, 1993) și Sorgegondolen (Gondola funebră, 1996). Tomas Tranströmer a fost răsplătit cu numeroase premii suedeze și internaționale: Premiul „Övralid” în 1975, Premiul „Petrarca” (Germania) în 1981, Premiul Kellgren al Academiei Suedeze în 1981, Premiul „Pilot” în 1988, Premiul pentru Literatură al Consiliului Nordic, Premiul Nordic al Academiei Suedeze în 1991, Premiul August acordat de Uniunea Editorilor din Suedia în 1996, Marele Premiu al Academiei De Nio în 2001, Premiul „Cununa de Aur” al Festivalului Internațional de Poezie de la Struga în 2003 etc. La 80 de ani, suedezul Tomas Tranströmer a intrat în clubul celebru al câștigătorilor Premiului Nobel pentru Literatură. Motivația Juriului Nobel: „fiindcă prin imaginile sale condensate, diafane, ne oferă un acces proaspăt la realitate”.
Fațade
La capătul drumului văd puterea
ea seamănă unei cepe
ale cărei chipuri suprapuse
se desprind, unul câte unul…
Teatrele se golesc. E miezul nopții.
Litere ard pe fațade.
Misterul scrisorilor fără răspuns
se scufundă în strălucirea rece.
Albastră, iarba albastră
Albastră, iarba albastră
se ridică din asfalt
ca un cerșetor.
Am fost acolo
Am fost acolo –
pe zidul dat cu var
se-adună muște.
Auzi susurul ploii
Auzi susurul ploii.
Șoptesc un secret
să ajung într-acolo.
Traducere de Dan Shafran
Alte poeziii în revista culturală Leviathan, Anul VII, Nr. 4 (25), octombrie–decembrie 2024, pp. 34–35 rubrica „Poem din poemele Europei”, click aici.
Arhiva rubricii Filă de calendar
