Trăirea pasională cenzurată de luciditate, vulnerabilitatea sentimentului, o sensibilitate refugiată adesea în joc şi fantezie, anxietatea, absurdul, viziunea sarcastică exprimată uneori în forme suprarealiste caracterizează poezia Ninei Cassian (27 noiembrie 1924, Galați–15 aprilie 2014, New York). Un avangardism moderat poate fi identificat în poemele din volumul de debut ”La scara 1/1” (1947); în altele, ”Disciplina harfei” (1964), ”Sângele” (1967), ”Ambitus” (1969), trăirea intelectuală devine prevalentă, potenţând sentimentul dar fără a ajunge la un livresc excesiv. ”Loto-poeme” (1972), dedicate copiilor, sunt un exerciţiu lingvistic şi imaginar. Poeta inventează cuvinte, cultivând nonsensul şi caricaturalul, cu un rezultat încântător.
Starea poetică este în mod esenţial una muzicală, capacitatea asociativă excepţională conducând-o la inventarea unei limbi personale, vis al tuturor poeţilor: limba spargă, în care combină cuvinte cu sonoritate românească, obţinând efecte poetice noi.
Proza Ninei Cassian este o lungă confesiune la persoana întâi, scrisă în tonul unei sincerităţi ”reci”, o proză de introspecţie şi autoanaliză, în care rememorarea trăirilor, tribulaţiile erotice, anotimpurile vieţii, cenzura aşezată de inteligenţa care refuză excesul, melancolia sunt temele predilecte. Apar şi aici motive binecunoscute din poezia Ninei Cassian: marea, florile, vântul, măştile, oglinda etc.
După ”Confidenţe fictive” (1976), Puşa Roth a realizat un scenariu radiofonic cu o compoziţie unitară, creând legăturile necesare care asigură continuitate dramatică între texte şi fragmente de texte din volum. Este o admirabilă confesiune despre aspiraţiile la vârste diferite, imperfecţiune şi efortul de a-ţi asuma lucid propriile gesturi şi trăiri.
”Discurs într-un ciorap” s-a dovedit un text ideal pentru un recital actoricesc complex, de mare dificultate. Cu o largă paletă expresivă, intrând abil şi eficient în acest joc studiat, Ruxandra Sireteanu (20 decembrie 1943, Craiova–18 februarie 2014) face aici un rol excepţional, în regia artistică a lui Vasile Manta, cu muzică originală de George Marcu, interpretată la pian de compozitor. Vă invităm să (re)ascultați acest spectacol al Teatrului Național Radiofonic, marți, 8 august 2017, la ora 20.00, la Radio România Cultural. Redactor şi producător: Costin Tuchilă. Asistenţa tehnică: Titi Moldoveanu. Regia de montaj: Radu Verdeş şi Dana Lupu. Regia de studio: Janina Dicu. Regia tehnică: Mihnea Chelaru. Data difuzării în premieră: duminică, 26 august 2007, ora 19.00, Radio România Cultural. Spectacolul va fi difuzat și la Radio România Internațional, sâmbătă, 12 august 2017, la ora 23.00.
Costin Tuchilă
Ciorapul… platonic
Cronică de teatru radiofonic de Cristina Chrivasie
Există oameni pentru care dimensiunile existențiale au sens doar atunci când iubesc. Existăoameni pentru care sensurile interioare converg spre un lăuntru de… esență tare. Există oameni pentru care esențele polenizează cordul… cordial, devoalând mecanismul fiziologic al îndrăgostelii, întotdeauna și pentru toți același, ca și cum ar dezvălui secretul unui Pollux care-și împărtășește nemurirea fraternizând cu dragostea. Oamenii aceștia își trăiesc normalitatea fără întrebări inutile, bifând rubricile firești ale vieții cu o sinceritate nereținută, vitală. Unii spun despre ei că sunt idealiști, alții că sunt ușuratici sau lunatici. Acești oameni însă, în putința lor de-a se ridica peste mărunțișurile vieții dominate de cele ale Cezarului, nu bălmăjesc prin întunericul mediocrității viagere și nu pierd trenuri.
Un astfel de om își căuta odată clipele pe harta iubirii, printre nisipuri, printre firele de aur pur ale unei aventuri de-o viață. Cine a fost acest om? Probabil, bănuiți că e vorba despre o femeie… O mare seducătoare și, cum inspirat o definea criticul literar Alex Ștefănescu, poate cea mai atrăgătoare femeie urâtă din câte s-au afirmat în literatura română. Așadar o scriitoare hăruită cu talente nenumărate, care a preferat să-și manifeste creativitatea și în proză și în poezie și în eseistică și în muzică și în artele plastice, toate într-un amoroso inconfundabil care a devenit echivalentul numelui său. Nina Cassian. Una dintre cele mai inteligente literatoare care a marcat a doua jumătate a secolului trecut, iubită și muză pentru o pleiadă de scriitori care au descoperit dincolo de complexul unui chip strâmb de care fuge umbra, precum spunea ea însăși, o feminitate și o cultură extaziante.
Prin anii ’40, când tatăl său, traducătorul Iosif Cassian-Mătăsaru, i-a dat spre lectură lui Arghezi un caiet cu versuri de-ale Ninei (care pe atunci avea doar 16 ani), acesta din urmă a strigat: Talent incontestabil! Acest verdict venea ca o certificare a aptitudinilor sale literare.
Un destin întortocheat pe alocuri, marcat de o atracție pentru comunismul timpuriu și ilegal, de iluzii, utopii și deziluzii, de un exil neașteptat și de o nebănuită bună primire în rândurileliteraturii americane și engleze îi vor marca existența creatoare și ființială celei care în mirobolanta sa imaginație a inventat o nouă limbă… poetică, sparga.
După ce se lansează cu volumul de versuri suprarealiste ”La scara 1/1”, după ce se refugiază în zona literaturii pentru copii, în urma unui atac ideologic la adresa ei, Renée Annie Cassian (pe numele său adevărat) va publica până în 1985, la plecarea din țară, nu mai puțin de 46 de volume de versuri, proză și traduceri.
În 1971, după ce îi apăruseră, mai cu seamă, versuri pentru copii, Nina Cassian publică un excelent volum de proză, un potpuriu de scrieri inedite despre dragoste, împliniri și eșecuri sub titlul ”Confidențe fictive. Atât de grozavă și adio și alte proze”.
Cât de fictive erau aceste confidențe avea să explice chiar autoarea mărturisind că, deși sunt scrise la persoana întâi… s-a travestit într-unul sau doi bărbați, într-o femeie bătrână, în șase participanți la o înmormântare, a combinat două personalități într-una singură, a inventat întâmplări și caractere… toate trăite.
Au trecut… 36 de ani până când ”Confidențele fictive” au căpătat glas, într-un extraordinar recital radiofonic propus de Teatrul Național Radiofonic sub un titlu inedit, ”Discurs într-un ciorap”. Dramatizarea radiofonică a scriitoarei Pușa Roth a prins contur în regia lui Vasile Manta și în interpretarea inegalabilă, de o sensibiliate, acuratețe, pasiune și puritate memorabile, a mult regretatei Ruxandra Sireteanu.
Un spectacol de o expresivitate unică, un compendiu de emoții, stări și cuvinte iradiante, formulate radiofonic într-un soi de hologramă portretistică a Ninei Cassian, ”Discursul într-un ciorap” este, cu certitudine, una dintre cele mai bune producții radiofonice din ultimii 10 ani. Pușa Roth, cu o intuiție dramaturgică admirabilă, a construit dintr-un puzzle etalat literar un scenariu impecabil care se susține singur și care a rezonat ideal cu amplitudinea interpretării Ruxandrei Sireteanu. Spectacolul regizat cu sensibilitate și profunzime de Vasile Manta și ilustrat muzical cu delicatețea sa specifică de George Marcu nu este doar un formidabil recital actoricesc, ci capătă cu fiecare minut un caracter revelator nu numai pentru ceea ce înseamnă condeiul Ninei Cassian, ci și pentru ceea ce reprezintă întreaga sa operă literară. Ascultându-l ai senzația unei contopiri a omului cu opera, a interpretei cu autoarea, a dramaturgului cu contextul teatral. Inflexiunile unei voci conduse cu precizie preschimbă vâltoarea sentimentelor în roadele pârguite ale unui copac din care ești tentat să guști cu savoare și franchețe.
”Discurs într-un ciorap” este unul dintre acele spectacole care a intrat de la sine în Fonoteca de Aur a Radioului și care asemeni unui vin bun își va dezvălui aromele intime cu fiecare difuzare, așa cum fiecare clipă de iubire își etalează farmecul trăind-o.
Revista Teatrală Radio, 7 iulie 2015
