”Viața de foc a lui Daniil Sandu Tudor” de Daniela Șontică

951
Parintele Daniil Sandu Tudor Daniela Șontică leviathan.ro memor

logo rubrica memor daniela sontica leviathan.roBiografia părintelui Daniil Sandu Tudor ne arată un om cu o tărie sufletească de necontestat, un om care L-a mărturisit pe Hristos în temniță, cu mărturie până la moarte.

Părintele Daniil de la Rarău a trecut în trei rânduri prin temnițe. A treia oară a și murit acolo în urma torturii. Pe fişa medicală cauza morţii este trecută simplu: hemoragie cerebrală. Se omitea însă cauza hemoragiei, adică bătăile şi chinurile la care fusese supus.

Părintele Daniil Sandu Tudor a văzut lumina zilei la 22 decembrie 1896, la Bucureşti, în casa soţilor Sofia şi Alexandru Teodorescu. Clasele primare le-a urmat la Bucureşti, iar studiile liceale la Ploieşti. Sandu Tudor a fost mobilizat pe front în Primul Război Mondial. După război, a studiat pictura la Academia de Arte Frumoase, iar între anii 1922–1924, s-a îmbarcat pe vasul Dobrogea, ca ofiţer asistent și a navigat pe mările şi oceanele lumii. Potolindu-şi spiritul de aventură, a revenit la Bucureşti unde şi-a continuat studiile.

Părintele Daniil Sandu Tudor
Părintele Daniil Sandu Tudor

Începând cu 1925, a avut o bogată activitate literară, publicând primul volum volum de versuri sub titlul ”Comornic”.

Ca jurnalist, a publicat la ”Gândirea”, ”Convorbiri literare”, ”Cuvântul artistic”, ”Familia”, ”Contemporanul”. A avut un condei tăios, pamfletele sale erau usturătoare. În această vreme s-a apropiat şi de literatura mistică, așa încât, în 1927 a compus ”Acatistul Sfântului Cuvios Dimitrie Basarabov”. A fost numit subdirector al Institutului de Teologie din Chişinău, unde era decan Gala Galaction, apoi secretar al Oficiului universitar la Universitatea Bucureşti.

În 1929, intrigat că o ziaristă franceză a defăimat călugării din Athos, minţind că a vizitat Sfântul Munte travestită în bărbat, s-a hotărât să viziteze el însuși locul. Trăirile pe care le-a avut acolo au făcut din el un alt om. A trecut printr-o serie de întâmplări miraculoase.

2 Parintele-Daniil-Sandu-Tudor

În anul 1930 a editat revista ”Floarea de foc”, care a apărut până în 1936. În 1939 a fost concentrat şi dus pe frontul de est unde a stat un an. În 1942, a fost arestat şi dus în lagărul de la Târgu Jiu, pentru convingeri de stânga. A fost eliberat, dar a rămas sub arme până la sfârşitul războiului. În 1945, a vândut tot ce avea, iar cu banii obţinuţi a contribuit la refacerea Mănăstirii Antim, unde a intrat ca frate în acelaşi an. În 1950, a început calvarul arestărilor celor acuzaţi de fascism. Părintele Aghaton, după numele de monah, a fost şi el arestat şi dus în mai multe închisori, dar cel mai mult a stat la Canal unde erau exterminaţi intelectualii ţării. A fost condamnat la 5 ani, dar nu i-a executat pe toţi. După eliberare s-a retras la Mănăstirea Sihăstria-Neamţ, unde a fost hirotonit schimnic de părintele Cleopa Ilie sub numele de Daniil, apoi a fost numit stareţ la Mănăstirea Rarău.

A fost arestat împreună cu alte 15 persoane care au format lotul ”Teodorescu Alex. și alţii” care se referă la toţi cei care au frecventat grupul Rugul Aprins.

Dosarul are 10 volume. Acei ”şi alţii” sunt, după numele trecute în registre: Făgeţeanu Alexandru-Adrian, Ghiuş Vasile-Benedict, Braga Roman, Boghiu Serghie-Sofian, Dubneac Felix, Papacioc Anghel-Arsenie, Mironescu Alexandru, Vasâi Gheorghe, Mironescu Şerban, Rădulescu Nicolae, Pistol Grigore Dan, Dabija Gheorghe, Voiculescu Vasile, Stăniloae Du­mitru, Mihailescu Emanoil. După cum se vede, nume grele ale duhovniciei şi culturii româneşti.

Ca lider al grupului, părintele Daniil Sandu Tudor a fost condamnat la 25 ani de temniţă grea şi 10 ani degradare civică, ”15 ani detenţiune riguroasă pentru crimă”, din toate urmând să execute pedeapsa cea mai grea. A rămas memorabilă replica unui anchetator care i-a spus: ”Ai vrut să dai foc la comunism cu Rugul tău Aprins!”.

În celula de la Aiud, înfometat, înfrigurat, bătut şi torturat adesea, părintele Daniil a scris ultima variantă a ”Imnului Acatist al Rugului Aprins al Maicii Domnului”. A suferit în temniţă patru ani din ultima condamnare. Despre ororile îndurate acolo este greu de scris, greu şi de citit ce au scris alţii.

Părintele Augustin de la Mănăstirea Aiud oferă o importantă mărturie despre sfinţenia celui care ar putea fi numit Cuviosul Daniil Mărturisitorul:

”Părintele Daniil a fost băgat într-o iarnă la celula numită Alba sau Frigider, cum i se mai spunea, la temperatura de -30º Celsius. Era o celulă fără geamuri, cu fecale şi rână peste tot, fiindcă acolo erau băgaţi cei care trebuiau să moară – practic erau condamnaţi la moarte prin frig. Erau îmbrăcaţi foarte sumar şi erau lăsaşi acolo cu foarte-foarte puţină mâncare atât înainte de a intra în celula respectivă, cât şi după ce au intrat în celulă. Şi părintele a fost băgat cu un medic, un foarte bun prieten de-al părintelui. După ce au fost băgaţi amândoi în celulă de trei gardieni, părintele Daniil s-a aruncat imediat pe burtă, cu mâinile întinse în semnul Sfintei Cruci, cu faţa în toată mizeria de acolo şi i-a spus doctorului: «Pune-te pe mine!» Doctorul s-a aşezat cu spatele pe spatele lui în aceeaşi poziţie de Sfântă Cruce, iar după ce s-a aşezat i-a spus aşa: «Doctore, nu mai spui nimic alt­ceva decât numai atât: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul.» Şi medicul spunea că în momentul când a început părintele Daniil rugăciunea, a intrat o lumină orbitor de strălucitoare în toată celula şi din clipa respectivă a pierdut noţiunea timpului. După ceva vreme, au fost bruscaţi de gardienii care au intrat în celulă, i-au ridicat de jos şi după aceea au aflat că au rezistat acolo 8 zile, fără apă, fără mâncare, fără somn, fără nimic de îmbrăcat, la -30° Celsius. Torţionarii când au intrat acolo şi când au pus mâna pe părintele Daniil, era mai fierbinte decât atunci când l-au adus în celulă, iar în jurul lui totul se topise.” (Fragment din documentarul lui Rafail Udrişte, TVR, 11 octombrie 2008).

În celula de la Aiud, înfometat, înfrigurat, bătut şi torturat adesea, părintele Daniil a scris ultima variantă a Imnului Acatist al Rugului Aprins al Maicii Domnului”. La 17 noiembrie 1962, sufletul părintelui Daniil se înălţa la cer, părăsind iadul Aiudului.

Sursa foto: Mărturisitorii.ro

Vezi arhiva rubricii Memor de Daniela Șontică

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.