”Mărul de Aur” de Lică Barbu

574
Lica Barbu grupul logic festival umor bistrita

Aşa se numea festivalul de umor organizat an de an la Bistriţa. Aşa se numeşte şi acum.

Era prin anul… dar nu mai contează. Clipele minunate se gustă tot timpul şi rămân în veşnicie.

Plecat-am patru din Brăila să câştigăm Mare Premiu, ”Mărul de Aur” de la Bistriţa, adică eu, Petruş Brânzea, Viorel Cârâc şi Melos (nume de scenă ales de el, era puţin cam dus), ce alcătuiam un grup de pantomimă şi umor, pe scurt ”Logic”.

Grupul Logic
Grupul ”Logic”

Era al treilea an consecutiv când participam şi nu câştigasem niciun premiu până atunci, doar experienţă. Am luat aer în piept, logică în interpretare şi am trecut totul prin muncă la greu. Ori ”furăm” ”Mărul de Aur”, ori ne specializăm în stat acasă jucând table la scara blocului.

Şi-am plecat. Şi-am ajuns. Şi ne-am înscris. Şi ne-am uitat pe lista de participanţi, să vedem cu cine ne măsurăm în concurs. Şi-am rămas cu speranţa în aer. Pe listă erau şi băieţii de la ”Pro Parodia” din Craiova. Oups! ne-am spus.

Un ”Hai acasă!” trecea prin gândurile celor trei, stopat de mine cu câte o palmă după ceafă.
Pe lângă noi trece Marian Răţulescu, de la ”Pro Parodia”, salutându-ne zâmbind, de parcă spunea ”O să vedeţi ciuciu măr de aur!”… sau aşa ni se părea.

Melos a leşinat şi de abia l-am ţinut să nu fugă la gară.

– Ce-aveţi, mă!? sar eu în ajutorul lor pentru a le alunga teama. Nu am venit aici să luăm neapărat ”Mărul de Aur”. Participarea noastră e importantă, să arătăm tot ce putem, iar eu am încredere în spectacolul nostru… Măcar cu o crenguţă din măr să primim şi tot câştigăm ceva.

După câteva beri la o terasă din apropiere, eram absolut convinşi că suntem cei mai tari, buricul Universului, ce mai!

Spectacolul-concurs avea loc la Sala polivalentă din localitate. Sala, plină ochi. În juriu, personalităţi marcante: Silviu Stănculescu – actorul, Giuseppe Navarra – epigramistul şi Ștefan Popa Popa’s – caricaturistul. Noi, grupul ”Logic”, fleaşcă de emoţie.

Am evoluat, am dat umor calitate, am fost buni. Sala s-a rupt în bucăţi de aplauze. Vibraţia râsului se simţea prin toţi porii spectatorilor. La ieşirea din sală eram aşteptaţi de admiratori pentru a le oferi autografe. Nu-mi venea să cred. Pluteam. Euforia succesului este cel mai dulce moment. Nici nu mai ştii de tine.

Grupul ”Pro Parodia”
Grupul ”Pro Parodia”

A doua zi am fost invitaţi de organizatori, împreună cu alte trupe de succes, printre care şi ”Pro Parodia”, într-o excursie în judeţ cu scopul de a susţine spectacole la Rodna şi Sângeorz-Băi.

Masa festivă era programată la restaurantul hotelului din Sângeorz-Băi. Super! Mai ales că era trecut de prânz şi urla foamea-n noi. Daaar….

Când să ne aşezăm la masă, nexam loc. Toate erau ocupate. Unul din ospătari ne explică simplu că atâtea locuri au fost rezervate. Am făcut un stânga-împrejur trist şi am plecat prin staţiune. Eu am luat această decizie. Melos era verde de foame şi insista să mergem la restaurant, poate organizatorii şi-au dat seama de greşeală şi… Nu am spus, nu rămâne. Urla orgoliul în mine.

I-am invitat la o terasă şi ne-am astâmpărat foamea cu câţiva mici. După două beri au uitat incidentul. Nu mai conta că gazdele au fost neatente la organizare. Ne simţeam victorioşi.

Am mers la autocar aşteptându-i pe ceilalţi să vină de la masa festivă. Şi când chiar nu ne mai gândeam la această urâtă întâmplare, în autocar, Silviu Stănculescu, Ștefan Popa Popa’s şi Giuseppe Navarra ne-au adus la pachet porţiile noastre de la restaurant, cerându-şi scuze în numele organizatorilor. Eram copleşiţi de acest gest.

Şi hai, să plecăm!… dar cei de la ”Pro Parodia” nu veniseră încă. Când toată lumea le ducea grija că, unde or fi, apar şi ei în sfârşit cu câte un măr în mână. Întârziaseră să caute mere prin staţiune. Vin ţintă spre noi, George Călugăru, Emil Rădinoiu, Eugen Mihai, Doru Sereş, Marian Răţulescu şi ne oferă în dar câte un măr cu scuzele transmise de organizatori. Am fost surprinşi, dar Marian Răţulescu ne-a lămurit:

– E mărul vostru! Îl meritaţi!

Şi atunci, am înţeles. Mărul era un simbol pentru noi.

Am câştigat Marele Premiu, dar nu mai era important. Simbolul oferit de ”Pro Parodia” reprezenta Mărul de Aur al dăruirii, al prieteniei, al înţelegerii că într-o competiţie nu participi să câştigi neapărat ceva, ci să bucuri oamenii, să oferi dragoste şi bucurie, să aduci acea stare de bine a libertăţii, să legi prietenii de suflet, necondiţionate, iar cei care îţi sunt concurenţi în drumul spre succes, sunt cei mai bun prieteni. Fără ei, nu există succes. Ei te stimulează.

Acum, după atâta vreme, mai port în inimă Mărul de Aur oferit de aceşti oameni minunaţi de la ”Pro Parodia”, pentru că Mărul de Aur sunt ei.

Să avem dorinţa, ca în orice împrejurare a vieţii, în momentele ce par grele, când ne simţim frustraţi de soartă, când avem teamă de noi înşine, să oferim un Măr de Aur al prieteniei şi toată Lumea va fi a nostră.

Aşa cum au făcut tinerii de atunci din grupul de umor ”Pro Parodia” din Craiova.

Vă mulţumesc, dragi prieteni!

Comentați via Facebook

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.