…zice membrul de partid, răgușit și strănutând. „Că dacă aveam și noi, acilea, la partid, o locomotivă d-aia care să tragă partidul după ea…” Și mai răgușit și strănutând și mai tare, membrul explică plin de năduf: „Degeaba, to’arăşi… și io și cuscru’ am alergat… și-am zis cu partidu’ în stânga şi-n dreapta… dacă n-am avut și noi…” După această vocabulă membrul nu mai putu să-și continue năduful, întrucât strănuturile se întețiseră.
Acum, sigur, să nu fim răi. Să nu-i cerem membrului să fie original în chestiunea cu locomotiva. A auzit, și încă de multe ori, oameni luminați la televizor care spun ceva de genul „locomotiva care trage partidul”, dau și ceva nume, dau și ceva procente… Membrul cunoaște sensul figurat al vocabulei „locomotivă”, aia care trage partidul după ea pe culmi de glorie, să nu credeți că nu-l cunoaște și cu atât mai mult năduful lui, care a alergat împreună cu cuscrul, e sincer…
Frumoasă vocabulă, într-adevăr. Expresivă. Parcă și vezi locomotiva, uriașă și transpirată de atâta trudă… Locomotiva, electrică sau, mă rog, cu aburi, cu paie, cu prune… Dacă nu scoate fum care să intre drept în gura ălorlalți, dacă nu le bagă paiele în ochi și nu azvârle tone de sâmburi de prune în capetele lor, măcar stârnește un praf de-i ia mama dracului! Și astfel trage vagoanele nesfârșite cu membri nesfârșiți și-i urcă pe culmile gloriei nesfârșite!
Acum, sigur, să nu fim răi. Puțină milă și apă pentru membrii și cuscrii lor fără de locomotivă…
Costin Tuchilă
