În anul care abia s-a încheiat, 2016, la Baia Mare a apărut revista ”Polemici”, revistă de literatură, serie nouă.
De ce serie nouă? Pentru că în perioada 1988–1991 apărea la New York, editată de Alexandru Buican, revista de politică şi cultură „Polemici”, de orientare anticomunistă. Eseist şi dramaturg, născut în Bucureşti, la 16 mai 1953, Alexandru Buican a urmat studiile primare în Capitală şi tot acolo a obţinut licenţa în ştiinţe juridice. În 1979 a emigrat în Statele Unite ale Americii, stabilindu-se în oraşul New York. Alexandru Buican a publicat dramele Neînţelegerea şi Încercarea („Polemici”, New York, 1987), precum şi exegeza Posteritatea lui Bacovia şi Istoria… lui G. Călinescu (Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1994; Cluj-Napoca, Risoprint, 2010). Este, de asemenea, autorul singurei biografii complete a lui Constantin Brâncuşi (Brâncuşi. O biografie, București, Editura Artemis, 2006). În 2010 i-a apărut tot la editura clujeană Risoprint, o culegere de articole din revistele „Acţiunea românească” şi ,,Polemici” din New York, sub titlul Polemici. ,Jurnal de exil (1981–1991). În anul 2012, i-au fost publicate de Editura Livingstone: Ţepeş. O biografie a lui Vlad III Dracul‘ şi romanul Un om între români. O cronică a deceniului‘.
Din Editorialul-program al revistei, publicat în nr. 1-2, am preluat motivația continuării sub acest titlu a noii serii a revistei românești ”Polemici”, publicată pe pământ american, de orientare anticomunistă, apărând cu un an înainte de schimbarea regimului din România:
”Pentru că revista care îşi (re)începe viaţa cu acest număr este o «serie nouă» a celei apărute la New York între anii 1988–1991. Dar de ce «polemici», atunci? În pofi da numelui, care îi „îndreptăţea” pe unii să se aştepte la o „ceartă” continuă, în articolul-program se considera că atacul persoanelor, de dragul atacului în sine, nu ar fi însemnat decât o poluare în plus a unui mediu – faimosul «spaţiu public» – şi aşa destul de poluat, opţiunea fi ind în favoarea discuţiei ideilor. Nu altceva îşi doreşte seria nouă a POLEMICILOR. Spre deosebire de revista din trecut, care era o «revistă de politică şi cultură», ea se intitulează azi, mai modest, doar «revistă de literatură”, pentru că astăzi credem mai mult ca oricând că literatura este un punct de trecere obligatoriu pentru o întreagă societate, cu toate instituţiile ei. Scriitorii mari nu disociază între politică şi literatură, pentru că frumosul este şi el adevărul absolut, iar acesta este tot binele. Din această suprapunere rezultă angajamentul artei. Numai că angajarea nu vizează un partid, nici măcar o coterie a Uniunii Scriitorilor, ci legi absolute aflate undeva în conştiinţa unor foarte puţini aleşi. Oamenii în general, şi românii în special, nu «văd idei», de aceea ei nu bănuiesc lumea principiilor. În ce-i priveşte pe scriitori, evoluţia în afara acestei zodii a adevărului absolut, nu poate duce în fi nal decât la însoţiri după sistem, mai mult sau mai puţin, mafiot. Marii creatori (cei pe care mereu revistele literare ar trebui să-i aştepte să vină la întâlnire cu istoria), au privit arta ca pe o modalitate – o convenţie în fond –, de care te foloseşti în procesul continuu de căutare a adevărului. Această în- ţelegere a artei, ca latură tehnică a unui proces de cunoaştere, îi face pe scriitorii mari – pe artiştii mari în general – să transcedă mica lor îndeletnicire, ridicând-o din sfera entertaiment-ului, în cea a marilor întrebări şi răspunsuri pe care şi le pune şi i le dă umanitatea, în vederea trăirii cât mai sub zodia adevărului absolut. Adevărul nu este (nici chiar cel estetic) relativ şi nu stă în funcţie de necesită ţile speciei, căreia nu-i este subordonat. Nu are intensităţi şi măsuri, în funcţie de trebuinţe. Tocmai de aceea, fi ind absolut, este potrivnic (numai aparent însă, şi pe durata scurtă) conservării speciei şi lumea, cu o formidabilă forţă de rezistenţă, lucrează să-l reducă la tăcere. Una dintre cauzele ce întârzie o emancipare (deloc sigură) a spiritului românesc este cârcoteala cu care e întâmpinată orice critică ce se aduce «trăirii româneşti». De ce? Se pare că spiritului românesc îi lipseşte acel curaj de a afl a ce se ascunde în spatele neputinţelor sale, aceasta însemnând o adâncă şi descurajatoare resemnare. Problema poziţiei poporului român între naţiunile europene se pune şi ea cu şi mai mare tărie azi, odată cu asocierea politică a statului român cu acele state care formează Comunitatea Europeană: ce calitate – în sensul de valoare – are poporul român? POLEMICI îşi propune deci să aducă în discuţie, pentru o mai bună clarifi care, acea realitate pe care noi o numim «ereditatea culturală» şi care aduce neîncetat în sângele culturii tot felul de poncife ce se perpetuează cu îndărătnicie din generaţie în generaţie, şi care par a fi reflexii ale unui spirit naţional resemnat, care spirit crede că, în locul unei autocritici lucide, poate schimba ceva printr-o iluzorie autocritici lucide, poate schimba ceva printr-o iluzorie autoadulare, aşa cum primitivii cred că vor aduce ploaia dacă vor urla la cer.”
Colectivul de redacţie este format din Alexandru Buican (director), Daniela Sitar-Tăut (redactor-şef), Mihaela Albu, Dan Anghelescu, Flori Bălănescu, Alecu Ivan Ghilia, Lorenţa Popescu (redactori) şi Mihai Vinereanu (redactor extern, New York).
În sumarul primelor numere:
Nr. 1-2
Mihaela Albu, O CARTE DE IMAGOLOGIE; Dan Anghelescu POETICUL ÎNTRE RELIGIE ŞI FILOZOFIE; Flori Bălănescu NAŞTEREA MITULUI GOMA. STRĂINĂTATEA DE ACASĂ. I.; Alexandru Buican IOHANNIS DUPĂ UN AN; Constantin Cubleşan, ANECDOTICA EXISTENŢIALISTĂ. ION MUREŞAN; 16 Alecu Ivan Ghilia, ORSON WELLS A PIERDUT PRIN ABANDON. VLAD MUŞATESCU A CÂŞTIGAT CONCURSUL; Andrei Moldovan, FLORENCE NOIVILLE; Virgiliu Parghel, „PRACTIC AUTOPORTRETUL PENTRU CĂ, PUR ŞI SIMPLU, SUNT MODELUL CARE NU SE SUPĂRĂ” – Interviu de Daniela Sitar-Tăut; Ioan Es. Pop, VERSURI; Mariuţa Pop, ADOLESCENŢĂ ŞI TINEREŢE FRÂNTE DE GHEORGHE BARCAN; Daniela Sitar-Tăut, ÎN JURUL LUI BACOVIA DE CONSTANTIN CĂLIN; Radu Ulmeanu, VERSURI; Mihai Vinereanu, VESTIMENTAŢIA FEMININĂ MODERNĂ ÎN LEXICUL ROMÂNESC DE LORENŢA POPESCU.
Nr. 3-4
Mihaela Albu, VERSURI; 13 Dan Anghelescu; VINTILĂ HORIA; Flori Bălănescu, NAŞTEREA MITULUI GOMA. STRĂINĂTATEA DE ACASĂ. II; Alexandru Buican, O REVISTĂ INTITULATĂ POLEMICI, FĂRĂ SPIRIT POLEMIC?; CAMIL PETRESCU LA LUGOJ; Mircea Coloşenco, PARADIGMA ACTULUI TRADUCERII. CONSTANTIN FROSIN; Monica D. Cândea, SCRISORI CĂTRE REBREANU; Constantin Călin, VORBE, VORBE, VORBE. I; Florica Ichim, …AM FOST MULTE ZILE ÎN COMĂ. ŞI PE EL L-AM CHEMAT ÎN AJUTOR, PE CAMIL. NU AVEAM PĂRINŢI. MAMA MURISE, TATA MURISE ŞI EL, DAR PE EL L-AM CHEMAT DE-ACOLO – Interviu de Daniela Sitar-Tăut; Andrei Moldovan, DRUMURILE LUI MIRCEA PETEAN; Lorenţa Popescu, VALENŢE LITERARE ALE MEMORIILOR POLITICE.
Nr. 5-6
Mihaela Albu, 3 POEME; Dan Anghelescu, POEME; Flori Bălănescu, PARADIGMA GOMA III; Alexandru Buican, „BREXIT” ŞI ROMÂNII; PĂR DE LUP DE C. RĂDULESCU-MOTRU; Constantin Călin, VORBE, VORBE, VORBE II; Monica D. Cândea, SÂMBĂTĂ SEARA ŞI LUNI DIMINEAŢA DE TUDOR STANCU; Mircea Coloşenco, MIGUEL DE CERVANTES, DON QUIJOTE ŞI MIHAIL SORBUL; Andrei Moldovan, UN CÂNTEC LA MARGINEA LUMII; Lorenţa Popescu, ÎNSEMNĂRI POLITICE – GRIGORE GAFENCU; Daniela Sitar-Tăut, „AICI SE PREDĂ ZILNIC O LECŢIE DE ISTORIE DESPRE TOTALITARISMUL COMUNIST, DESPRE EROISM ŞI DEMNITATE” – INTERVIU CU DOMNUL GHEORGHE MIHAI BÂRLEA; JURNALISTUL CAMIL PETRESCU DE DORIN POPA; Grigore Traian Pop, DE LA OSWALD SPENGLER LA EMIL CIORAN, LUCIAN BOIA ŞI PAUL GHIŢIU.
