„Prietenii mei cei mai buni” de Ionuț Cristache

297
câine tableta ionut cristache

in marginea filosofiei rubrica leviathan.roPrimul a fost Nero, un brac german… L-am moștenit atunci când am cumpărat o casă, pe strada Liniștei, în centrul orașului meu. A devenit personaj într-unul dintre romanele mele. A fost primit bine. Romanul! La prânz, când mă întorceam de la școală, Nero mă aștepta la poartă și-mi povestea totul, până la ușa casei. „Ham, zicea, vezi că te-a căutat cineva, ham, ham… ai o scrisoare la cutie, ham, ham, ham… a fost și un nene cam ciudat pe la poartă…” Îi mângâiam blana lățoasă și el flutura urechile mari, era fericit. Pe Nero l-au găsit mulți cititori în povestea din romanul Nero brac german, apărut acum câțiva ani. Am fost un autor fericit, cartea mea s-a vândut bine, se mai găsește și acum pe diferite adrese moderne de distribuire a literaturii…

A fost, apoi, prietenul meu Blechi, un maidanez de elită, cu încrucișări de rasă pură. Era un domn negru, mare și blând, care fura telefoane, prin gardul casei, de la clienții vorbăreți ai hotelului răsărit peste drum de casa mea. A murit și el, tot de bătrânețe, l-am visat mult timp, avea urechi frumoase și niște ochi mari și el mă aștepta în curtea mică, de la intrare, nerăbdător să vorbim, să vorbim…

Leo, piticul maroniu, a fost al treilea prieten bun, l-a băgat cineva pe sub poarta casei mele, avea ochii uriași, un bot simpatic și m-a iubit peste măsură. Noaptea, dormea într-un fotoliu, împreună cu pisica, cea mai bună prietenă a lui. Mi l-a furat altcineva, într-o dimineață de mai.

Acum este Norocica, șoricară cu urechi lungi, ca niște antene de elicopter, unii dintre cititorii romanelor mele au aflat despre ea, a fost „personaj” chiar și în cartea A doua față, apărută la Editura Leviathan, anul trecut. A împlinit 13 ani, domnișoara Norocica, e veselă, plină de energie, latră cu spor la toate mașinile care parchează aiurea în fața porții și aleargă amical pisicile din curtea vecinei. Încă mai „face” precum salvările care gonesc pe strada din apropiere, în drum către spitalul din capătul străzii…

Deci, aș putea să vă rog, ascultați liniștea care ne învăluie, e clară precum cerul, undeva se tânguie o pasăre și aleargă o ambulanță colorată…

Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache 

A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.