Am auzit uneori că Imnul României nu ar fi potrivit, că n-ar trebui amintit numele lui Traian, că versurile ar spune cum că românii sunt adormiți și sunt îndemnați să se trezească și multe alte opinii de acest gen.
Îmi amintesc că vechiul Imn, cel cu „Trei culori cunosc pe lume”, niciodată nu mi-a dat fiori.
Poate era vârsta fragedă, poate încă nu conștientizam noțiunea de Patrie, nu știu, dar ce știu este că acest „Deșteaptă-te române” mi-a stârnit lacrimi și piele de găină ori de câte ori l-am ascultat.
Înainte de a spune mai multe despre acest subiect săptămâna viitoare, vreau să fac acum o paranteză și să amintesc câteva aspecte ale Imnului Portugaliei pentru a se vedea că deși are versurile învechite și acesta, reprezintă esența și istoria poporului portughez precum al nostru esența și istoria noastră de care n-ar trebui să ne rușinăm, ci dimpotrivă.
Și vreau să mai spun că Gică Contra, cel botezat așa de noi, românii, este un personaj internațional pe care îl poți găsi peste tot pe pământ.
Și în Portugalia au fost și mai sunt voci care cer schimbarea Imnului din diferite considerente, dar portughezii merg înainte și ți-e mai mare dragul să-i privești cum cântă cu patos: „la arme, la arme” cu toate că sunt cei mai pacifiști oameni.
Numit A Portuguesa, versurile au fost scrise de Henrique Lopes de Mendonça, militar, poet și dramaturg, pe muzica lui Alfredo Keil, în jurul anului 1890 ca reacție de protest la ultimatumul dat de englezi Statului Portughez de a se retrage din Mozambic și Angola.
Versiunea completă chema la luptă contra britanicilor apelând la patriotism, amintind portughezilor că sunt un popor nobil, în consecință, considerând acel ultimatum o jignire.
Astfel, în ianuarie 1891, în Porto, a fost cântat pentru prima dată de revoluționarii republicani care au încercat fără succes înlăturarea monarhiei pentru că aceasta, în ciuda protestelor populare, nu reacționase la amenințarea Marii Britanii.
Cântecul revoluționar cu o imensă putere mobilizatoare a rămas interzis până în 1910 când, odată cu instaurarea Republicii, a fost adoptat ca Imn de Stat, iar cuvântul „britanici”(„bretões”) înlocuit cu „tunuri”(„canhões”).
”Às armas, às armas!
Sobre a terra, sobre o mar,
Às armas, às armas!
Pela Pátria lutar
Contra os canhões marchar, marchar!”
(„La arme, la arme,
Pe pământ, pe mare,
La arme, la arme,
Luptând pentru Patrie,
Contra tunurilor, să pornim, să pornim!”)
Auzind acest îndemn astăzi, am spune că nu este actual și chiar nu este în societatea și vremurile în care războiul este ferm condamnat. Unii români spun că nu e de laudă acel Deșteaptă-te române într-o Românie europeană, democrată și civilizată.
Criticăm versuri fără a înțelege adevăratul mesaj care este lupta unui popor de-a lungul istoriei, eforturile sale de a supraviețui pericolelor de extincție, originea lui și aspirațiile, într-un cuvânt, sufletul lui mai războinic ori mai răbdător până la o limită.
Dar mai ales aspirațiile. Oricât de „deștepți” am fi noi, românii, putem fi și mai mult, mult mai mult.
Doar să vrem, așa cum am vrut să fim zilele trecute: o națiune ce a surprins în mod plăcut prin comportament, trăire și atașament față de valorile proprii.
Cred că dacă ne-am iubi mai mult, am fi unul dintre cele mai frumoase și admirate popoare.
Pentru că avem cu ce ne iubi, avem suflet!
Portimão, Portugalia
Va urma
Vezi arhiva rubricii Frânturi de viață de Dori Lederer
La Editura Leviathan a apărut romanul Când îngerii se dezbracă de aripi de Dori Lederer. Detalii, click aici.
