Conform tradiției statornicite la Sinaia, anul acesta a avut loc cea de-a XXVI-a ediție a acestui festival, care se ține în jurul datei nașterii – 19 august – a marelui muzician român, de faimă internațională, George Enescu.
Anul acesta, evenimentul s-a desfășurat în perioada 30 iulie–19 august 2025, la inițiativa și sub atenta grijă a maestrului Marin Cazacu, foarte cunoscut violoncelist, profesor universitar doctor și director general al Filarmonicii „George Enescu” din Capitală, cunoscut promotor al noilor generații de tinere talente muzicale.
Deși ca perioadă de desfășurare s-a întins de-a lungul tradiționalelor trei săptămâni, totuși Festivalul de anul acesta a fost mai restrâns ca programe. Iubitorii muzicii din Sinaia și vilegiaturiștii s-au bucurat însă de câteva programe remarcabile, care i-au conferit greutate evenimentului.
Mă refer la cele două concerte simfonice din sala Casino, susținute de noua Orchestră Română de Tineret, sub bagheta fermă a tinerei dirijoare austriece Katarina Wincor (solistă, reputata noastră violonistă Ioana Cristina Goicea) și al Orchestrei „Junior”, condusă cu eleganță și elan de tânărul muzician Andrei Stănculescu, cu un program atractiv – fragmente din simfonii de Beethoven și Mozart, dar și cu piese de Iosif Ivanovici, în prelucrarea inspirată a lui Ioan Dobrinescu. Acest program a fost precedat de un încântător program de miniaturi, susținut cu talent și plăcere de micii soliști ai ultimei formații, reprezentând, ca și cei dintâi, așa cum sublinia prof. Marin Cazacu, viitorul vieții muzicale românești.
Doi interpreți de marcă, tânărul interpret la pian și țambal Cătălin Răducanu, precum și mai experimentatul interpret la oboi, saxofon și alte instrumente de suflat, solist al Filarmonicii bucureștene, maestrul Adrian Petrescu. Primul cu un program de pian, jazz și folclor, întrecându-se pe sine, spre deliciul publicului, iar cel de-al doilea cu încântătoare piese celebre și improvizații.
Să n-o uităm pe tânăra pianistă Antonia Tănase, despre care am mai avut prilejul să scriu, de această dată fiind într-o vădită evoluție interpretativă, într-un atractiv program, alcătuit din piese de Beethoven și Chopin.
Un moment cu totul memorabil a rămas evoluția, pe aceeași scenă a Sălii Casino din Sinaia, a renumitului Cvartet „Arcadia”, cu un program de zile mari, cu piese de popularitate din muzica clasică, dar și din muzica de film (Pantera roz) sau din repertoriul devenit clasic al celor de la ABBA.
Alte două recitaluri vocale și instrumentale (soprana Noemi Onucu și pianistul Daniel Dumitrașcu, dar și violonistul Radu Duncă, acompaniat la pian de Alexandru Burca) au atras atenția publicului în alte spații din Sinaia ( Biserica Romano-Catolică și Parcul Știrbey).
Festivalul se încheie astăzi, marți, 19 august 2025, la Sala Casino, cu un concert aniversar „Enescu 70”, susținut de Corul de Cameră „Preludiu – Voicu Enăchescu”, dirijor Andrei Stănculescu, într-un program cu muzică de Enescu, Piazzolla, Ravel și compozitori români contemporani.
Nu mă pot opri să consemnez absența în acest an a renumitului ansamblu „Violoncellissimo”, creat și condus de neobositul maestru Marin Cazacu, cu lucrări de mare popularitate, cu care am fost răsfățați în ultimii ani.
Subliniez că bucuria prilejuită de serile muzicale ale Festivalului a fost întregită în ultimele zile, de o excepțională expoziție documentară – George Enescu – dirijor, cu fotografii, afișe, programe, partituri, dedicații, coperte de discuri etc. – foarte elocvent organizată pe capitole. Așa de pildă, pe panourile cu „Prime audiții de compoziții proprii”, am remarcat afișul unui concert din 1898, în care s-a interpretat Poema română, ulterior primele audiții cu cele două Rapsodii române în 1903, în ambele ocazii sub bagheta compozitorului. Tot în același an, a avut loc prima audiție de la Ateneul Român cu Intermezzi pentru instrumente de coarde de Enescu. O primă audiție a fost, tot la începutul secolului al XX-lea, Simfonia concertantă pentru violoncel, op. 8, dedicată de Enescu violoncelistului francez Joseph Salmon, care a fost solist la Sala Gaveau din Paris, cu Orchestra Colonne. Un afiș de la Ateneul Român din primăvara lui 1915 ne amintește că George Enescu a dirijat Orchestra Ministerului Instrucțiunii Publice, în program fiind Uvertura „Egmont” de Beethoven, Poemul simfonic „Stenka Razin” de Glazunov și propria Simfonie a II-a, în La major. Tot la Ateneul Român, cu aceeași Orchestră, maestrul român dirija în 1919 Concertul brandenburgic nr. 1, în Do major de Bach și prima audiție a celei de-a III-a Simfonii, în Do major. După ce George Enescu primește în mai 1924 titlul de Comandor din partea regelui Albert al Belgiei, muzicianul român, devenit cunoscut în Europa, susține un concert la Teatrul parizian „Châtelet”, la pupitrul Orchestrei Colonne, unde este solistul Poemului pentru vioară și orchestră de Chausson, dirijând, în primă audiție, Dansuri tebane din viitoarea sa capodoperă Oedipe.
Pe un alt panou, îl găsim pe marele maestru român promovând lucrări ale confraților săi români. Așa de pildă, În 1939, el susține două concerte la Carnegie Hall din New York, unde, în prima zi, dirijează două mișcări din Suita „Divertisment rustic” de Sabin Drăgoi și a III-a sa Suită sătească, op.27, iar a doua zi, oferă pentru studenți Simfonia nr. 31 de Mozart, piese de Taylor, Debussy și Dinu Lipatti, precum și Simfonia sa nr. 1, op 13. Dintr-o scrisoare semnată de Enescu și adresată managerului adjunct de la The Philharmonic Symphony Society care patrona Carnegie Hall, reiese că muzicianul român permitea interpretarea Suitei sale fără onorariu și nici plata chiriei pentru partitură. Din același panou reținem că, încă din 1904, a interpretat lucrarea încununată cu un Premiu „Enescu” – Scherzo de Dimitrie Cuclin (p.a.) și ale altora – Mihail Jora, Filip Lazăr etc., iar în 1939, susține concerte cu muzică românească la pavilionul României din cadrul Expoziției universale de la New York.
Din panourile cu „Creații universale dirijate in primă audiție în România”, aflăm că în aprilie 1916, a prezentat prima execuție integrală în țara noastră a Damnațiunii lui Faust de Berlioz, la pupitrul aceleași Orchestre a Ministerului Instrucțiunii Publice și al Corului Societății„Carmen”. Dintr-o prezentare în „Curierul artelor” din 1921 și, respectiv dintr-un afiș, aflăm de interpretarea operei Lohengrin de Richard Wagner, în prima stagiune a nou înființatei, de către George Stephănescu, Opere Naționale de Stat.
Din mai multe panouri facem cunoștință cu orchestrele și soliștii renumiți cu care George Enescu a colaborat pe scenele lumii. Astfel, acesta dirijează concerte în 1933 la New York și Montréal, avându-i soliști pe pianiștii Walter Gieseking și, respectiv Arthur Rubinstein, apoi în 1938, pe violoniștii Yehudi Menuhin și Yvonne Astruc, dar și pe pianista Monique Haas etc. Foarte interesant este că în expoziția aceasta avem imagini din 19 martie 1945, când George Enescu dirijează, pentru ultima oară, un concert simfonic în România, avându-i soliști pe renumiții sovietici – pianistul Lev Oborin și violonistul David Oistrah, după care face un turneu la Moscova și apoi nu mai revine, din păcate, în România, lăsând în urma sa regrete în lumea muzicală românească.
Să fim recunoscători muzeografelor de la Muzeul Național „George Enescu” din București, care au oferit, pentru câteva zile, celor interesați, aflați în Sinaia, prețioase informații și documente consacrate, în special, activității dirijorale a marelui nostru compatriot, de la dispariția căruia comemorăm în 2025 70 de ani.
Organizatori: Primăria orașului Sinaia, Centrul Național de Artă „Tinerimea Română”
Partener principal: Fundația Prietenii Muzicii „Serafim Antropov”
Cofinanțare: UCIMR
Parteneri: Casino Sinaia, Muzeul Sinaia, Biserica Romano-Catolică, Arhiepiscopia Romano-Catolică București, Filarmonica „George Enescu”, Universitatea Națională de Muzică București
Parteneri media: Radio România Cultural, Radio România Muzical, România TV, Mediatrust, Observator Cultural, Liternet, Agenția de Carte.
Madeleine Karacașian
