Antonio Vivaldi

45
Antonio Vivaldi (1)

Antonio Lucio Vivaldi (4 martie 1678, Veneția, Republica Veneția–28 iulie 1741, Viena, Imperiul Habsburgic) compozitor și violonist italian, preot catolic. Este considerat drept cel mai de seamă reprezentant al barocului muzical venețian. A murit ca urmare a unei îmbolnăviri subite și a fost înmormântat în cimitirul din dreptul Porții Carintiei (Kärtnertor) din Viena, pe locul în care se află în prezent clădirea centrală a Universității Tehnice dinViena. Îmbrățișând de timpuriu calea preoției, Antonio Vivaldi a fost supranumit și Il Prete Rosso (Preotul Roșu), datorită culorii părului său (moștenit de la tatăl său). Se pare că de-a lungul întregii vieți, Vivaldi a fost considerat ca un artist aflat în afara normelor, extravagant de bună voie, chiar scandalos (dușmanii lui aveau cum să răspândească bârfe, mai ales în legătură cu atracția lui afișată față de bani și de fast sau cu iubirile lui reale sau presupuse, printre altele față de o mezzosoprană, Anna Girò, fiică a unui peruchier francez numit Giraud și pentru care a scris un mare număr de pagini vocale; după ce s-au cunoscut, Anna Girò a fost primadonă în aproape toate operele lui Vivaldi).

Consacrarea în toate genurile muzicale avea să-i confere compozitorului o glorie internațională incontestabilă fără precedent în istoria muzicii. Mulți călători care treceau prin Veneția căutau să-l vadă și să-l asculte pe „Preotul roșu”, violonist virtuoz, de la Edward Wright la violonistul Pisendel, de la flautistul J. J. Quantz, epistolarul De Brosses și până la regele Friedrich al IV-lea al Danemarcei. Există numeroase și prețioase mărturii asupra ceea ce reprezenta viața muzicală venețiană și asupra efectului electrizant al interpretării și creațiilor lui Vivaldi.

Vivaldi a dat strălucire genului concerto pentru un instrument sau mai multe soliste (vioară, flaut, fagot, mandolină etc.) și orchestră, alcătuit din trei părți: Allegro, Adagio (Largo, Andante), Allegro, majoritatea compuse în perioada (1703–1740, cu unele întreruperi) în care a fost profesor (insegnante, instructor) de vioară la Ospedale della Pietà din Veneția (așezământ rezervat orfanelor și fiicelor ilegitime abandonate) și când, săptămânal, trebuia să prezinte un program interpretat de fetele din orfelinat.

Conform catalogului lui alcătuit în 1977 de Peter Ryom (R.V.) erau cunoscute 768 de lucrări sau fragmente autentice vivaldiene, cărora li se adăugau 68 de lucrări atribuite. 13 dintre cele 40 de culegeri de concerte și sonate sunt numerotate ca opusuri. Între acestea: op. 3, L’Estro Armonico (1712), op. 4, La Stravaganza (1712–1713), op. 8, Il cimento dell’armonia e dell’invenzione (1725), cuprinzând celebrul ciclu de concerte „Anotimpurile”, op. 9, La Cetra (1728), op. 13, Il Pastor Fido (1737) etc.

A compus 90 de opere și muzică sacră pentru soliști și pentru cor (misse, psalmi, antifoane, imnuri, cânturi, motete, oratorii, arii, cantate, serenade).

Vivaldi, Anotimpurile, versiunea originală, Ansamblul „Voices of Music”

Aria „Agitata da due venti” din opera Griselda, 1734 – Cecilia Bartoli

Concertul pentru flaut și orchestră în Fa major, „La Tempesta di mare”, op. 10 nr. 1 – solist: James Galway, ansamblul „I Solisti Veneti”, dirijor: Claudio Scimone

Arhiva rubricii Filă de calendar

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.