”Aventurile lui Licuţă dincolo de Capătul Lumii” (11) de Lică Barbu

52
Desen de Lică Barbu
Desen de Lică Barbu

logo lumea lui licutaCine a citit această poveste de la început ştie că în ultimul episod, Licuţă, frământat de ciudăţeniile care au apărut, nitam-nisam, într-o zi când era la joacă, seara la culcare este prins într-un vis şi mai ciudat decât toate gândurile de până atunci.

Să aflăm ce s-a întâmplat în vis.

Nori galbeni îi înconjurau capul, iar mici fulgere se risipeau în privirea lui. Vârtejul mai slăbi din rotaţie şi Licuţă văzu cum prietenii lui erau prinşi în această bulboană, cu acareturile din casă, între cercuri de aburi străvezii. Toţi îi întindeau mâinile spre a primi ajutor. Pe care să-l ajute mai întâi? Cercurile se răsuceau peste ei cu o viteză ameţitoare, prinzându-i în nişte baloane care acum se spărgeau, acum se refăceau.

Şi atunci se văzu pe el. Era prins în mijlocul banului şi o durere suportabilă îl cuprinse. Norii galbeni îi strângeau capul încet-încet şi mâini nevăzute îi risipeau trupul în tot acel vârtej.

”Stai! Unde te duci?”, simţi Licuţă că se strigă pe el însuşi. Un ecou sec venea din el ca un răspuns, îngânându-l.

Puţin i-a trebuit lui Licuţă să înţeleagă că vorbea cu gândul lui. ”Vreau acasă!”, îi spuse gândului mai mult ţipând şi îşi văzu trupul revenind la loc. Norii se risipiră, iar el păşi afară din mijlocul bănuţului. ”Tu eşti gândul meu?”, îl întrebă Licuţă pe Licuţă din vis. Nu primi niciun răspuns. Bănuţul se întoarse pe cant şi începu să se rotească precum un titirez, luând în viteza lui tot ce se afla în acel vârtej pornit de la început. Se mărea văzând cu ochii. Gândul lui Licuţă stătea nemişcat privind acea învolburare care devenise imensă.

”Opreşte-l!”, comandă Licuţă gândului şi brusc totul se opri. O linişte misterioasă cuprinse visul. Prietenii lui dispăruseră, iar toate lucrurile erau la locul lor.

Bănuţul era ditamai banul acum. În mijlocul lui era o gaură mare şi cenuşie din care se auzea un scrâşnet de fiare, într-un ritm de bătăi sacadate, ca într-un butoi de tablă..

”Bine ai venit, Licuţă!”, auzi apoi o voce ca un dangăt de clopote. ”Cine eşti?”, întrebă curios Licuţă odată cu gândul lui.

Vezi arhiva rubricii Lumea lui Licuță de Lică Barbu

Vezi și arhiva Proiect Zâmbetul unește

Pagina Zâmbetul unește 

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.