Acasă Lumea lui Licuță ”Aventurile lui Licuţă dincolo de Capătul Lumii” (3) de Lică Barbu

”Aventurile lui Licuţă dincolo de Capătul Lumii” (3) de Lică Barbu

29
Desen de Ilaria Turea
Desen de Ilaria Turea

logo lumea lui licutaDragi cititori!

În cele două episoade pe care le-am publicat la această rubrică v-am prezentat un început de poveste şi ca un povestitor ”ca la carte” mi-am prezentat unele dintre personajele acestei aventuri. Până acum, după cum aţi citit, nu prea miroase a aventură. Normal. Pentru că mai am de prezentat un personaj. Cel principal. Pe Licuţă, eroul acestei povestiri. A fost dorinţa lui să-l prezint mai la urmă.

O fi şi asta o strategie de scriitor, dar după cum aţi observat, sunt şi eu inclus în poveste, tot ca o strategie de lucru, şi mai mult spus, ca să fiu parte din toată această nebunie minunat de frumoasă a copilăriei. Nu mă pot abţine, ce să fac? Cum adică? Aici, în curând, va începe aventura şi eu să stau cu pixul pe hârtie? N-ai să vezi! Plec în poveste, ce-o fi, o fi.

Haideţi, să vedem cine-i Licuţă şi când va începe palpitanta aventură de care tot pomenesc în titlu! Chiar şi eu sunt curios.

Licuţă are trei luni şi cinci ani. Nu am ştiut. Mi-a spus chiar acum când să-l prezint.

E blond, cu părul numai bucle, mereu nepieptănat. Nu-l întreb de ce, pentru că sigur o să-mi spună că freză au doar puştanii mai mari.

Din toată înfăţişarea i se disting cel mai mult ochii lui verzi. Altceva nu mai vezi la el. Rămâi hipnotizat privindu-l, aşa cum au rămas şi cele două prietene ale lui, Zburlita şi Perluţa. Zburlita deja zboară printre nori când îl priveşte. Perluţa e mai reţinută. Îl strânge uşor de mână, ca un semn.

Nu se supără că toată lumea-i spune Lipoveanu. Îi place, chiar dacă nu ştie ce-i un lipovean. Crede că este numele unui erou de poveste şi se mândreşte cu asta.

Orice mişcă sau nu, sunt prietenii lui Licuţă. Vorbeşte cu broscuţele, cu pomii şi florile, cu pietrele. Toate din curtea lui au nume. Până şi pe păianjenul din colţurile casei l-a botezat Paul. Şi sunt buni prieteni. Iar lingura de lemn cu care mănâncă ciorbă e botezată Guriţă, pentru că merge des la gură.

N-aş vrea să stau acuma să lungesc prezentarea lor. Ar însemna să agit prea mult curiozitatea cititorului, iar prietenii mei din poveste s-ar plictisi. Deja îi ”văd” cum stau cu gurile căscate aşteptând aventura pe care, dragii de ei, nici nu o bănuiesc.

Aşa că, mă întorc la ”ghinionul” lui Tatalai, ca scenă distractivă pentru ceilalţi prieteni. Ce distractivă!? Leşinau de râs.

− Nu e vina lui, îi luă apărarea Perluţa, înmânându-i o batistă pentru a se şterge de găinaţ. Şi nici a lui Ochi de Vultur. S-a întâmplat.

− Ei, na! Dacă nu ţipa, porumbelul lui Parfeu nu se speria, o atenţionă Zburlita.

− S-o crezi tu, Zburlito! Ochi de Vultur nu se teme de nimic. Eu l-am dresat, se zburli Parfeu.

Dresat l-ai bine ca să pe mine facă. N-am eu ţipat, anunţat-am jocul, se plânse Tatalai.

− Dacă stăm şi vorbim de păţania lui Tatalai, vine seara şi nu ne mai jucăm.

− De-a ce să ne jucăm, Licuţă?, întrebă uitucul de Parfeu.

− Păi, nu v-am spus? De-a Caută Comoara.

− Ce joc e ăsta, Lipovene?, sări curioasă Zburlita.

Era singura care avea curaj să-l poreclească. Ce? El nu îi spunea Zburlita? Nu era cu supărare.

− Simplu. Alegem pe unul dintre noi cu numărătoarea. Cine rămâne, ascunde un lucru, ceva, ce vrea el. Ceilalţi ţin ochii închiși, ca la ascunselea. Se numără până la zece şi gata. Se caută ”comoara”. Cel care o ascunde trebuie să spună ceva despre acel lucru ascuns. O literă, o culoare, ce-i trece prin cap şi să spună ”foc-foc”, ”apă-apă”, ştiţi voi.

− Hm! Interesant, Licuţă! Şi dacă găsesc comoara?, voia lămuriri Perluţa.

− O păstrezi ca pe o comoară şi continui jocul cu ”comoara” ta.

− Şi cine câştigă până la urmă?, continuă Perluţa nelămurirea.

− Cel căruia i s-a găsit comoara, iese din joc. Şi tot aşa până rămâne unul singur.

− Hm! Ce întrebare? Noi câştigăm, pentru că ne jucăm, îi răsuci Zburlita vorbele Perluţei. Bravo, Licuţă!

Na! Acum i-a spus Licuţă. Aşa, în ciuda Perluţei, că prea mieros îl întreba.

Vezi arhiva rubricii Lumea lui Licuță de Lică Barbu

Vezi și arhiva Proiect Zâmbetul unește

Pagina Zâmbetul unește  

NICIUN COMENTARIU

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: