”Aventurile lui Licuţă dincolo de Capătul Lumii” (4) de Lică Barbu

45
Desen de Roxana-Maria Codreanu (Licurici)
Desen de Roxana-Maria Codreanu (Licurici)

logo lumea lui licuta…şi a început jocul ”Caută comoara”. Parcă aici rămăsesem în episodul trecut.

− Lumea gata toată! Să aventura înceapă!, ţipă încet Tatalai, cu ochii pe sus după Ochi de Vultur şi dori să înceapă numărătoarea.

− Staţi! Mai întâi mergem să căutăm ce lucruri vrem să ascundem. Nu multe şi nici nu ni le arătăm. Hai la căutat!, îi lămuri Licuţă, cu ce aveau de făcut.

Se împrăştiară la căutat ”comori”. Fiecare după imaginaţia lui. Mă iscodeau cu privirea poate-poate le dau idei. Ei, aş! Sunt scriitor, sunt ocupat şi nu mă bag în jocul lor. Mai rău! Aş risca să fiu crezut părtinitor şi din invidie, mă aleg cu vreo doi-trei care ar pleca din poveste. Ce mă fac? Cu cine mai scriu aventuri? Cu Tatalai care acum caută aiurea prin iarbă, nici el nu ştie ce? Îl observ că a găsit ceva, dar nu-mi dau seama ce, pentru că a dispărut rapid în gura lui. Vreo dudă, ceva, cred. Dar de ce nu o mestecă? Ciudat. Treaba lui.

Perluţa caută într-o grămadă de pietre cu un beţişor. La un moment dat, se uită stânga-dreapta, se întoarce cu spatele şi tot nu ştiu ce face. Ascunde ce a găsit în buzunarul rochiţei. Mister.

Pe Zburlita nu o văd. S-a dus sigur la ea în curte, să nu fie văzută ce aduce-n joc. E aşa de secretoasăă! Iar Parfeu luase la cercetat un şanţ de la marginea drumului. Opaa! Găseşte ceva. Nici nu-i nevoie să mă obosesc, ca să-mi dau seama ce. Sub maioul lui găurit desluşesc o minge spartă şi dezumflată. Ce caraghios este!

”Licuţă! Licuţă! Licuţă!…”, mă auzi strigat de o voce cunoscută, însoţită de un bâzâit în valuri. Nimeni de pe stradă nu îl striga. Fiecare cu ale lui. Vocea şi bâzâitul se auzeau necontenit în mintea lui. Ciudat.

Licuţă se întoarce fără să vrea spre casa bunicilor care era lângă casa lor, de parcă o forţă nevăzută îl comanda. Tataia Muşat stătea la poartă, aşezat pe un scăunel din lemn şi-l privea.

Chemarea încetă, dar bâzâitul parcă era şi mai puternic. Creştea şi scădea sacadat.

− De unde ştii că voiam să te chem?, îl întrebă curios tataia Muşat.

− Nu ştiu! M-a strigat o voce… aşa, în gând, dar nu ştiu de unde o cunosc. A mata’ nu era în niciun caz… Nu ştiu.

− Te-a bătut soarele în cap. Hai, vino! Vreau să-ţi dau ceva.

Licuţă nici nu făcu primul pas, căci o forţă nevăzută îl împingea încet şi cu putere să meargă spre tataia Muşat. Se uită mirat la mine, întrebându-mă din priviri ce fac eu cu el?

Ce să-i spun? Că imaginaţia e de vină şi că povestea a început misterios? N-o să înţeleagă. Dau din umeri scriind mai departe.

Tataia Muşat se caută în buzunarul de la cămaşa lui ţărănească şi scoate un bănuţ. Cu bănuţul în palmă şi cu mâna întinsă îl aştepta pe Licuţă.

Bâzâitul din urechile lui Licuţă încetă. Era linişte în mintea lui şi auzi vocea bunicului, pe un ton cald şi prietenos, cum n-o mai auzise vreodată: ”Uite, Licuţă! Ia acest bănuţ, ca el să fie comoara ta la jocul vostru.”

Licuţă întinde mâna să-şi ia ”comoara”, dar îl auzi pe tataia Muşat rostind aceleaşi cuvinte, dar pe alt ton:

− Uite, Licuţă! Ia acest bănuţ, ca el să fie ”comoara” ta la jocul vostru.

− Ai mai spus asta odată, tataie! De ce repeţi? Am auzit bine de la început.

− Nici vorbă, Licuţă. N-am spus decât o singură dată. Nu am îmbătrânit chiar aşa, încât să nu-mi dau seama ce spun.

− Foarte ciudat. Te-am auzit clar cum mi-ai spus de două ori aceleaşi cuvinte. Poate mi s-a părut, ştiu eu, spuse Licuţă luând bănuţul.

Era o monedă de douăzeci de bani cu o gaură la mijloc. Licuţă simţi o căldură puternică în palmă, mai să-l frigă. Îl băgă repede în buzunar, gândindu-se că s-a încălzit de la căldura de afară, în buzunarul cămăşii bunicului. Licuţă trăieşte impresia ciudată că în buzunarul lui e un bolovan din fier, aşa era de greu bănuţul. Nu spuse nimic. Nici nu realiza ce poate fi.

− Acest bănuţ îl am demult, Licuţă. Cam de când eram ca tine, un copil. L-am primit de la vestitul Terente…

Vezi arhiva rubricii Lumea lui Licuță de Lică Barbu

Vezi și arhiva Proiect Zâmbetul unește

Pagina Zâmbetul unește  

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.