”Aventurile lui Licuţă dincolo de Capătul Lumii” (8) de Lică Barbu

26
Desen de Lică Barbu
Desen de Lică Barbu

logo lumea lui licutaLicuţă, după ce a primit bănuţul de la bunicul lui, tataia Muşat, ghicea gândurile celor din jur doar atunci când auzea cuvântul ”Terente”. Şi e firesc, deoarece bănuţul găurit venea din timp, trimis către Licuţă chiar de temutul Terente. Se pare că bănuţul avea puteri fantastice şi purta încă legătura cu cel care l-a trimis, căutând să-l domine pe Licuţă.

Întrebările care curg din această situaţie sunt foarte multe şi am pierde timp să ni le punem. Mai bine să ne întoarcem în poveste şi să dăm curs misterelor, urmărindu-l pe Licuţă care, bietul de el, nu e surprins de ceea ce se întâmplă, ci, mai degrabă, prinde în el toată ciudăţenia ca pe ceva firesc, ca un joc mai altfel, spunându-şi că aşa trebuie să fie. Să continuăm.

Unde am rămas? Ah, da. Când copiii voiau să plece spre casele lor, în scenă a apărut nea Aurel, unchiul lui Licuţă.

– Unde plecaţi, măi, copii?

– Acasă. Asta nu mai e joacă.

– Ia, hai, înapoi să vorbesc ceva cu voi!

Aurel era unchiul lui Licuţă, frate cu mama lui. Îi luă pe după umeri pe cei doi şi ajunși lângă ceilalţi, se aşezară pe iarba crescută în buza şanţului de la marginea drumului. Spărgând seminţe de floarea-soarelui se pregăti să le spună ceva important.

Licuţă ştia deja. Zâmbi complice către Zburlita, dar nu spuse nimic. Zburlita se făcu că plouă. Nu uitase de pietricica Perluţei.

– Uite care-i treaba, dragilor! Mâine e o zi specială de pescuit în Balta Brăilei. Mai precis, la Ostrovul lui Terente. Am să vă povestesc de ce e specială, dar nu acum. Şi ne-am hotărât, eu, Neculai, Costică şi cu Marcel, tăticii voştri, să vă luăm şi pe voi la pescuit. Să fie ca o excursie pentru voi.

– Ba, mai întâi ai vorbit cu mamele noastre, nea Aurele!

– De unde ştii tu, măi, Licuţă?

– Ştiu. Ştiu şi povestea pe care vrei să ne-o spui. Şi mai ştiu că mai întâi aţi vorbit cu mamele noastre. Greu le-aţi convins.

– Mă! Tu ai tras cu urechea la gard, când discutam în curte la voi.

− Ba nu. Ştiu şi gata. Şi mai ştiu că era şi mama Perluţei la noi, care tocmai venise să o ia acasă pe Perluţa, dar pentru că i-aţi promis că aveţi grijă de ea, o lasă şi pe ea la pescuit.

– Uraaa!, răbufni Perluţa.

– Aşa e. E clar că ai spionat, mincinosule… Oricum, asta-i treaba. Voi o să mergeţi la mine-n maşină, iar ceilalţi vor veni cu bicicletele până la bac. Acum plec acasă să aranjez maşina pentru drum. Plecăm dimineaţa devreme, pe la cinci.

– O să ai de schimbat cureaua la alternator şi de curăţat bujiile. Toată ziua te-ai gândit la asta.

Lui Aurel îi vâjâia o bujie-n cap. Doar el ştia ce are de făcut la Dacia lui. De unde ştia Licuţă?

– Hai, nu zău! Ai visat azi-noapte sau cum?

− Nu. Acum te-am auzit în mintea mea, cum vrei să te duci la tata să-i ceri o cheie tubulară de 17, căci a matale cam scapă.

– Da’ de unde până unde ştii tu ce-i aia cheie tubulară? Că doar nu v-a învăţat la grădiniţă.

– Nu ştiu ce e. Te-am auzit pe mata’ cum gândeai asta. Ai mai şi înjurat că trebuie să schimbi uleiul.

Aurel crezu că aiurează. ”O fi de la şpriţul ăla băut cu Neculai?”

– Hai, bre, că nu e de la vin. Te aud ce spui, aşa cum mă auzi matale pe mine.

Ceilalţi copii priveau ca la circ. Licuţă jongla cu vorbele, iar Aurel rămăsese cu coji de seminţe nescuipate pe buze. Era lovit în cap spontan cu ceva de necrezut.

Tatalai, pofticios, profită de pauza de gândire a lui Aurel şi îndrăzni:

Nenea! Mie câteva dă-mi şi seminţe!

Îi dădu mecanic un pumn de seminţe lui Tatalai, dar şi celorlalţi. Totuşi, nu acceptă situaţia.

– Du-te, băăă!

Aurel, părând indiferent, se ridică şi plecă spre casa lui, năucit de situaţie. Avea treabă şi nu voia să stea să judece jucăriile lui Licuţă. ”Eah! Copii!”, îşi spuse liniştitor.

După ce-şi reveniră din toată aiureala cu nea Aurel, copiii se risipiră pe la casele lor, fiecare cu comoara lui.

Vezi arhiva rubricii Lumea lui Licuță de Lică Barbu

Vezi și arhiva Proiect Zâmbetul unește

Pagina Zâmbetul unește   

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.