Avem de străbătut o cărare plină de obstacole. Nu se știe până când, nu se știe până unde. Acest virus mic și ”prăpădit” a venit în plin avânt al omenirii spre împlinirea unor vise mărețe în turnurile sfidând cerul, unde numai păsările mai puteau ajunge cândva. Dar, iată că, acest ”rege încoronat”, de nu se știe cu siguranță cine sau ce, a tăiat deodată aripile omenirii. Ca atunci când buturuga mică răstoarnă carul mare, dând peste cap orânduirea planetei. Ce s-a întâmplat, omenire? Ce faci, țara mea dragă? Cu acest virus mititel s-a tulburat aerul fiecăruia dintre noi. Nimeni nu mai poate îmbrățișa un colț de suflet, nimeni nu mai poate respira decât un aer filtrat prin masca, zice-se barieră contra dușmanului ascuns. Un război total cu un inamic nevăzut. Pare că și piramida socială s-a prăbușit sub efectul acestui virus invizibil, astfel că vorbim acum de ”distanță socială”, dar în alți termeni: de viață și de sănătate. Când aceasta este tema discuției, bogatul și săracul au devenit egali. Și unul, și celălalt stau acasă. Fiecare casă a devenit o școală cu lecții de sănătate. Cu deosebire de virusologie și de epidemiologie. Unii sunt chiar ”experți” și susțin teze online. Pe facebook. În ciuda acestui lucru, există încă mulți cu naiva credință: ”Mie nu mi se poate întâmpla!” Oare, ei cred că moartea este un somn? Pentru unii, pare să fie izbăvire, inconștiență totală, evident, nerealizând că această atitudine poate fi fatală și altora, nu doar lor, ci chiar și celor dragi. Iată de ce se impune carantina. Ne culcăm cu coronavirus în toate striurile creierului nostru, iar când ne sculăm, dăm de carantină.
Dar ce înseamnă carantină și când se impune ea? În istoria omenirii, bolile care generează spaimă sunt cele pandemice, adică bolile contagioase care amenință simultan un număr mare de oameni în lume. Pandemiile sau bolile pandemice sunt denumirile generale date epidemiilor care se răspândesc pe o arie largă, cum ar fi un continent sau chiar întreaga suprafață a lumii. Să ne amintim pandemiile din istorie: ciuma, holera, gripa, febra tifoidă, gripa porcină și cea aviară și acum, iată, ne confruntăm cu o nouă pandemie, denumită coronavirus sau covid-19.
Cea care a creat lumii cea mai mare panică a fost ciuma sau pesta. Moartea neagră, cum i s-a mai zis, a fost una dintre cele mai violente pandemii din istoria lumii. În vremurile moderne, când știința a evoluat, omul înțelege într-un mod diferit și mai bine riscul unor astfel boli, dar, oare cum au stat lucrurile în vremea otomanilor? Ce măsuri au luat și cum au luptat ei împotriva bolilor epidemice? Prima măsură luată de medicii otomani a fost izolarea oamenilor. În perioada în care Europa era distrusă din cauza ciumei negre, statul otoman, când încă era un stat mic, a interzis tuturor comercianților de pe drumul mătăsii de est și Spania să intre în capitala Bursa. Acestor comercianți li s-a permis ieșirea numai dacă nu arătau semne de boală, după ce au fost ținuți în diverse locații. Fatih Sultan Mehmet, la doi ani după ce a cucerit Constantinopole, s-a îndepărtat de noua cetate împreună cu soldații și oamenii de stat din cauza epidemiei de ciumă care ajunsese la Istanbul și a interzis tuturor călătorilor și comercianților, în special celor din China și Europa de Sud, intrarea lor în Istanbul. El i-a adus la Istanbul pe cei mai cunoscuți medici ai lumii, s-a luptat cu epidemia și a pus orașul în carantină, astfel încât, chiar și istoricii europeni spuneau că ”Fatih va salva Europa de ciumă”. ”Cuvântul carantină provine dintr-o variantă venetă din secolul al XVII-lea a italienescului «quaranta giorni», care înseamnă «patruzeci de zile», perioadă în care toate navele trebuiau izolate, înainte ca pasagerii și echipajul să poată merge pe uscat în timpul epidemiei de ciumă.” (Wikipedia). Cu toate acestea, cel de-al doilea fiu al său, Bayezid, a considerat că izolarea ”nu este admisă în religie și că va fi împotriva soartei” și nu a luat aproape nicio protecție împotriva bolilor epidemice, provocând moartea a mii de oameni. Profetul Muhammed arăta însî în hadisuri că măsurile luate împotriva epidemiilor din Mecca și Medina erau necesare pentru protecție. S-a spus că până și sultanul Selim cel Crud, care era prinț la vremea respectivă, a fost furios și și-a acuzat public tatăl de indiferență. Măsurile luate în perioada lui Yavuz Selim și ambasadorii trimiși înapoi în China, ca protest împotriva politicii Chinei de a răspândi epidemii în lume ar fi funcționat în această perioadă. În perioada lui Süleyman Legiuitorul, intrarea și ieșirea din palat au fost interzise, ca măsură împotriva epidemiei de ciumă care a provocat moartea a mii de oameni la Istanbul. De asemenea, a fost oprită recrutarea soldaților în cariera de ieniceri, iar oamenilor li s-a interzis să se adune în grupuri. Li s-a distribuit var și alte materiale și au primit ordinul să-și păstreze casele curate. Cei deja infectați au părăsit comunitatea imediat și au încercat să fie tratați. Cu toate acestea, națiunea a continuat să răspândească epidemia, donând hainele decedatului în târg. În această perioadă, toate navele străine au fost puse în carantină de oriunde ar fi venit din lume, iar după ce conținutul a fost examinat de medici, oamenilor de pe navă li s-au dat haine curate, iar hainele lor au fost rânduite să fie spălate. Prima implementare modernă de carantină a statului otoman a fost pusă în aplicare în 1830 împotriva marii epidemii de holeră. Au fost instituite o serie de restricții, printre care bărbieritul, fiind permis doar în frizerii, și sacrificarea animalelor doar în abatoare. Au fost interzise adunările în grupuri, cafenelele și nunțile. Reprezentanții statului otoman luau măsuri înainte și după bolile epidemice, după sfaturile medicilor otomani. Medicii otomani, care au acordat o atenție deosebită curățeniei aerului, au recomandat să fie utilizate în special unele fumigații, afirmând că aerul era bolnav în perioadele de boli epidemice. Când statul otoman a luat măsurile de precauție necesare în dezinfectarea străzilor, medicii otomani au recomandat diverse parfumuri și au acordat atenție alimentelor pentru a reduce la minimum efectele bolii epidemice în societate. Pentru igienizarea străzilor, otomanii au îngrămădit pietre la capetele străzilor, pe care le-au încălzit cu foc. Apoi, au turnat oțet peste ele și au curățat aerul murdar. Ei au recomandat, de asemenea, ca oțetul să fie amestecat cu apă de trandafiri și stropite locurile unde trăiau oamenii. Curățenia și aerul curat erau foarte importante. Alte arome recomandate erau camforul, lemnul de santal și fructele de papaya pentru eliminarea efectelor epidemiei. O altă mare importanță acordată de medicii otomani a fost întărirea organismului, prioritatea în protecție fiind solul argilos, pe care l-au numit ”Tin-i Mahtum”. Astăzi, argila albă folosită ca medicament, pe care o numim argilă cu bentonită, trebuie folosită ca medicament imediat ce a început epidemia. Aceste argile au fost făcute sub formă de pastile și vândute. Medicii otomani recomandau să se înghită o jumătate de comprimat de lut în fiecare zi, fără pauză.
Au existat epidemii în fiecare perioadă a istoriei și oamenii au luat unele precauții pentru acest lucru. Medicii otomani au considerat drept cauză a unei epidemii aerul contaminat și au scris în cărțile de medicină ce măsuri trebuie luate în caz de boală epidemică. Așa cum am arătat mai sus, izolarea și purificarea erau primele măsuri. Să facem un salt în timp acum și să observăm aceleași măsuri în primă fază a acestei pandemii care ne-a schimbat viețile tuturor. Nu mai puțin important este moralul oamenilor care scade cu fiecare zi în care veștile despre eradicarea bolii nu sunt tocmai roze. Medicii otomani recomandau populației activități vesele, care să le mențină tonusul, speranța și credința că soarele întotdeauna încălzește sufletul, iar el este nelipsit de pe cer, chiar dacă uneori se ascunde după nori. De-a lungul istoriei, numeroase calamități, cum ar fi cutremurele, foametea, incendiile, perturbarea echilibrului ecologic, neregulile climatice, bolile epidemice au constituit sursa morții a milioane de oameni. Au fost chiar sursa căderii unor guverne ori s-au prăbușit imperii și au condus la o deteriorare profundă a psihologiei societății. Însă nu există nicio îndoială că în decursul istoriei, cele mai îngrozitoare au fost epidemiile, mai ales în perioadele când nu exista niciun leac, iar oamenii au avut mult de suferit.
am
dat peste un pelerin pe veranda casei de carantină,
ca un halou alunecos sub ochii mei pierduți
ce caz medical viral
ne-ai transformat viețile într-un coșmar
ai crezut că poți intra în inimile noastre
sugrumându-ne plămânii
ai crezut că e o lume frumoasă și sterilă
și la ce-ți folosește acum?
corona, corona,
lasă-mă să te ajut cu un dezinfectant dacă vrei
pretutindeni vezi mănuși și măști
pe rafturile goale
nici spaghete nu mai sunt
îi vorbeam așa… de parcă eram sănătoasă…
Urfet Șachir
Surse bibliografice
Prof. Dr. Mesut AYAR* Arş. Gör. Yunus KILIÇ**, Osmanlı’da Vebanın Sona Erişine Dair Bir Değerlendirme / Rethinking the Retreat of Plague Epidemics from Ottoman Territories
https://www.sabah.com.tr/gundem/2020/03/20/osmanli-hekimleri-salgin-zamanlarinda-neler-uyguluyordu
Arhiva rubricii Traditiones de Urfet Șachir
