”«Castingul dracului» sau vampirismul eroismului” de Ana Ionesei

334
Imagine din spectacolul ”Castingul dracului”. Foto: Maria Ștefănescu
Imagine din spectacolul ”Castingul dracului”. Foto: Maria Ștefănescu

cronica de teatru logo leviathanRadu Afrim se pricepe să pună sare pe rană cu un umor negru savuros și catartic. Spectacolul Teatrului Național din Târgu-Mureș, ”Castingul dracului” (”Az ördög próbája”) constituie o poveste horror-burlescă în care actorii, autori ai textului, au ocazia să se joace parțial pe sine.

Un bărbat traumatizat de coincidența nefastă de a se fi născut în aceeași zi cu Eroul Național, își propune să organizeze un eveniment-surpriză de ziua fiului său. La concurs dă năvală o ceată de artiști bizari: o secuiancă, un star porno, un preot-chelner-cowboy, un faun, verișorul dansator al sărbătoritului.

Spațiul românesc, vrând-nevrând, multicultural, nu-și poate exorciza pe deplin istoria, fiind încă bântuit de comunism și vampirism. Ceaușescu și Dracula nu ne acordă grațierea karmică, rămânând cei doi vampiri ai neamului care ne amenință evoluția. Spectacolul ”Castingul dracului” conjugă un aforism nietzschean (”tuturor lucrurilor profunde le e dragă masca””Dincolo de bine și de rău”, 40) cu premisa potrivit căreia ”toți oamenii au dreptul la artă”, ceea ce duce la dreptul unanim la travesti. Omul, apăsat de o goliciune interioară insuportabilă, cade pradă obsesiilor narcisiste (”voi lua un aparat de fotografiat și ne vom poza până când moartea ne va despărți”), parodiază ”visul american” (fame&sex&money) și nu mai e în stare să se destăinuie celor apropiați decât deghizat. O adrenalină diabolică, înrudită cu spaima de vid, face ca victimele concurenței artistice să ajungă niște caricaturi ale lor înșile. Căminul Cultural de odinioară pare o metaforă a spațiilor actuale de socializare, unde anonimii diletanți obțin ad-hoc iluzia celebrității, iar mania suspiciunii comemorează perpetuu figura securistului. Cu cât mai bălțate sunt costumele și cuvintele, cu atât purtătorul și emițătorul este mai împovărat de secrete sau complexe morale, astfel încât nici cel mai redutabil psihanalist nu-l poate ajuta să obțină defularea și vindecarea.

castingul dracului

Nu întâmplător, atmosfera din ”Castingul dracului” consună cu cea din serialul ”Twin Peaks”: ”The owls are not what they seem”, spunea agentul Cooper. După cum Bob părăsește corpul lui Leland și se preschimbă în bufniță, tot astfel, inconștientul multistratificat și multicultural se reinventează cu obstinație, contribuind la prezervarea mitului eroului. Însă cum Eroul ca atare nu poate exista, fiecare individ încearcă să devină el însuși erou, remixând specificul național după rețete americane, spaniole sau după cum îi dictează talentul și toanele.

Membrii Companiei ”Tompa Miklós” prezenți în spectacol funcționează ca o echipă bine sudată, eliminând diferența dintre personaje principale și secundare, fiecare jucând un erou tragi-comic perfect individualizat. Dealtfel, viziunea lui Radu Afrim, guvernată de o bună conversie a limbajului figurat și argotic în elemente scenice, permite suficiente libertăți și experimentări de sine pentru actori.

Fotografii din spectacol
Fotografii din spectacol

Acrobațiile funambulești ale candidaților la sacoșa cu bancnote a domnului Ördög ne îndeamnă să punem sub semnul întrebării conținutul nerecomandat minorilor din diverse forme de expresie. Nu cumva foamea obscenă de faimă și bani este totuna cu latura apatică, netransfigurabilă artistic a maturității?

Mesajul spectacolului este optimist, dar ne parvine, așa cum se cade, criptat. Chiar dacă trăim într-o lume ce ne bulversează cu mesaje subliminale și contradictorii, infestate de nume sonore de magnați și case de modă, chiar dacă suntem pe punctul de a ne îngropa rădăcinile și ne aflăm într-o concurență nemiloasă cu noi înșine și cu semenii noștri, mai avem o șansă. Anume, să deschidem ochii mari de copil și, dincolo de tăvălugul de știri false și stereotipuri, să încercăm să înțelegem pantomima celui din fața noastră, fie om asemeni nouă, fie Nosferatu.

Arhiva rubricii Cronica de teatru

Arhiva rubricii Eseu

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.