Înainte de a-și încheia mandatul de cinci ani în România, în august anul acesta, Robin Ujfaluši, fostul Director al Centrului Ceh din București, a acordat un interviu ziarului în limba engleză Romania Journal, în care ne-a vorbit despre comunitatea formată în jurul Centrului Ceh din București, despre programele și evenimentele inovatoare ale centrului din acest an, dar și despre provocările cu care s-a confruntat pe parcursul mandatului său. Robin Ujfaluši a mărturisit că pandemia de Covid și războiul din Ucraina au reprezentat momente de cotitură care au avut un impact major și asupra activității culturale. În ceea ce privește activitatea viitoare a Centrului Ceh, el a dezvăluit care sunt cele două probleme importante care ar trebui prioritizate și integrate în misiunea socio-culturală a instituției.
Alina Grigoraș: Ne puteți prezenta pe scurt istoria de 43 de ani și viziunea Centrului Ceh din București?
Robin Ujfaluši: Centrul cultural a fost înființat în 1981 ca și Casa de Cultură Cehoslovacă, încă în contextul legăturilor din cadrul Blocului de Est. După 1989 și cu atât mai mult după înființarea rețelei de Centre Cehe în 1993, direcția institutului s-a schimbat semnificativ, în noul context, când ambele țări au devenit democratice și mult mai deschise către lume. În urmă cu trei ani, am realizat o expoziție pentru aniversarea a 40 de ani a instituției (documentația foto aici: https://www.facebook.com/media/set/?set=a.10161469438151040&type=3), unde am instalat diferite materiale de arhivă într-o singură sală și a fost fascinant să vedem nu doar cum s-a schimbat programul de-a lungul decadelor, dar și cum s-au schimbat formatele vizuale pe care le folosim pentru promovarea evenimentelor culturale. Cronica anilor ’80 alături de comunicarea online de astăzi, vă puteți imagina cât de mult s-a schimbat lumea, iar institutul nostru cultural, la fel.
A. G.: Diplomația culturală adesea leagă comunități diverse prin limbajul universal al artei, literaturii și proiectelor multidisciplinare. Centrul Ceh din București a reușit să construiască un public pentru evenimentele sale, care a devenit o comunitate în sine. Cum ați descrie această comunitate?
R. U.: Încă am impresia că varietatea de proiecte pe care le oferim în și în afara Bucureștiului atrage diferite tipuri de public. În ceea ce privește comunitatea din jurul evenimentelor Centrului Ceh, este probabil formată în principal (dar nu exclusiv) din tineri, însă cu siguranță din persoane deschise la minte, curioase și care apreciază atmosfera informală, care este cumva tipică pentru evenimentele noastre organizate în interiorul centrului.
A. G.: În 2024, sărbătoriți Anul Muzicii Cehe printr-o serie de evenimente care au început cu „Bohemian Jazz/Bucharest Classix” – un concert vibrant susținut de Trio Bohemo, organizat în colaborare cu Festivalul Classix din Iași. Dincolo de acest început spectaculos, ne puteți împărtăși alte proiecte muzicale sau parteneriate de lungă durată pe care Centrul Ceh le-a promovat sau inițiat, contribuind la aprecierea internațională a muzicii cehe?
R. U.: Când menționez proiectele principale, pregătite împreună cu parteneri cehi și români, veți observa că este vorba despre diversitatea genurilor și despre promovarea tinerilor muzicieni, abordări inovatoare și energie proaspătă. Un proiect destinat scenei de club din România este turneul formației Brothers, a căror muzică oscilează între muzica electronică și techno, între 23 și 25 mai în București, la Cluj și Sibiu.
La începutul lunii septembrie, cvartetul Nikol Boková vine la București pentru Festivalul Green Hours, un proiect care îmbină elemente de muzică clasică și jazz modern. Nikol a fost deja în România anul trecut, am avut câteva concerte minunate și suntem bucuroși să o avem din nou aici.
Ultima parte va avea loc în decembrie, cu un alt duo original axat pe scena de club. Se numește P/\ST (care în cehă înseamnă Trap), un proiect de rap alternativ/experimental cu elemente de muzică electronică.
A. G.: Conducerea unei instituții culturale vine cu propriul set de provocări, mai ales în contexte socio-politice dinamice. Ne puteți împărtăși câteva dintre provocările semnificative cu care v-ați confruntat în timpul mandatului și cum le-ați depășit?
R. U.: Principala provocare a fost cu siguranță pandemia de Covid, care a afectat semnificativ viața culturală între 2020 și 2022, nu doar în România, ci la nivel global. Am depășit acest obstacol concentrându-ne pe formatele care puteau fi organizate, fie că era vorba de evenimente în aer liber sau de proiecte de expoziții în cadrul Centrului Ceh. În plus, am desfășurat mai multe formate online – care pot fi o completare plăcută, dar știm cu toții că viața culturală fără prezență fizică pierde ceva esențial.
Al doilea moment important a fost, desigur, războiul din Ucraina, care a influențat activitățile noastre și în cadrul platformei Institutelor Culturale Europene (EUNIC România) și ne-a făcut să ne gândim diferit la solidaritate și la identitatea culturală europeană în lumea contemporană. Ucraina a devenit o parte mult mai proeminentă a peisajului nostru cultural după 2022, iar noi, ca institute culturale, am devenit mai conștienți de valorile noastre fundamentale.
A. G.: Cum încheiați misiunea de 5 ani în România, ce sfat i-ați oferi succesorului dumneavoastră pentru a continua să dezvolte moștenirea Centrului?
R. U.: Cred că Centrul Ceh are o poziție specifică în România – bazată pe deschidere, informalitate, inovație și apropiere față de scena independentă. Din câte știu, acest lucru durează de cel puțin 15 ani și, în opinia mea, funcționează bine, așa că principalul meu sfat ar fi să mențină această abordare generală. În ceea ce privește temele specifice și formatele de programare, acestea vor rămâne cu siguranță la latitudinea noului director – este o chestiune de echilibru între continuitate și inovație.
A. G.: Dacă ar fi să începeți un nou mandat de 5 ani la Centrul Ceh din București în această vară, care dimensiune socială sau artistică ați prioritiza pentru a primi atenție imediată și îmbunătățire?
R. U.: Aș menționa două teme – am lucrat cu ambele în ultimii ani, dar probabil aș fi și mai consecvent în viitor, dacă aș avea ocazia. În primul rând, o reflecție complexă asupra unui mediu în schimbare și asupra unei planete în schimbare, pe care o împovărăm și o influențăm din ce în ce mai mult cu acțiunile noastre, uneori ireversibil.
Și în al doilea rând, ceva ce deja discutăm cu colegii din rețeaua Centrelor Cehe – reflecția asupra spațiului nostru interior de siguranță și asupra rezilienței noastre interioare prin cultură, artă și dezbatere socială. În lumea de astăzi există mulți factori care pot contribui la sentimente de amenințare (mass-media concentrată pe evenimente negative, instabilitatea economică și politică etc.) și ar trebui să reflectăm mai mult asupra surselor de reziliență și forță, împărtășind și construind alternative.
După cum puteți vedea, ambele sunt teme destul de universale pe care le experimentăm în toate țările și continentele, nu ceva specific cehesc pe care l-am putea „exporta” gata făcut.
Interviu publicat în limba engleză în ziarul Romania Journal, în 10 mai 2024. Traducere din limba engleză de Alina Grigoraș
