Doi…
O viziune modernă asupra sinelui
Seth Gillihan şi Martha Farah, de la Universitatea din Pennsylvania, au propus o viziune asupra sinelui care are trei componente: sinele fizic (care apare din sentimentul apartenenţei la un corp), sinele psihologic (care conţine subiectivitatea noastră, amintirile autobiografice şi abilitatea de a diferenţia între sine şi ceilalţi) şi un simţ superior care atribuie acţiunile sinelui fizic celui psihologic. Cercetătorii au început să descopere și procesele creierului care susţin aceste trei componente. De exemplu, Olaf Blanke, de la Institutul Federal Elveţian de Tehnologie din Lausanne, a arătat că sinele fizic se află în contextul temporo-parietal, care integrează informaţii de la simţuri pentru a crea senzaţia de întrupare, de apartenenţă la un corp, sentimentul de fiinţă care „locuieşte” într-un corp individual.
Este însă mai dificil de descoperit locul acelui simţ superior… Alte cercetări, folosind experimente diferite, au identificat mult mai multe regiuni care par să fie responsabile pentru acel simţ superior, al controlului de sine. Se spune că sinele este pretutindeni şi nicăieri în interiorul creierului. Dacă facem o listă cu ceea ce este nevoie pentru a crea sentimentul de sine, cu greu găseşti o regiune a creierului care să nu fie implicată, afirmă filosoful Thomas Metzinger, de la Universitatea Johannes Gutenbert din Mainz, Germania. Acesta consideră că sinele este o iluzie. Noi suntem, crede el, prostiţi de creier pentru a crede că avem substanţă şi suntem aceiaşi de la un moment la altul.
Aşa că sinele, deşi pare constant şi solid, este în continuă schimbare. Nu suntem aceeaşi persoană care eram acum un an şi mâine vom fi diferiţi de cel de astăzi. Singurul motiv pentru care credem în identitatea noastră este acela că dispunem de un creier care are capacitatea de a ne păcăli, creându-ne iluzia permanenţei.
Sentimentul identităţii de sine este strâns legat de corpul nostru, dar cât din acest organism rămâne cu noi pe parcursul vieţii? Surprinzător de puţin, dacă trăim, să zicem, 75 de ani, cea mai mare parte a corpului este mai tânără decât noi. Excepţia notabilă o reprezintă creierul, care în cea mai mare parte rămâne acelaşi pe tot parcursul existenţei.
Toate aceste aspecte pun ideea identităţii personale de-a lungul vieţii într-o nouă perspectivă. Suntem îndemnați să ne imaginăm că ni se dă o maşină în ziua în care ne-am născut. Peste 70 de ani vom fi schimbat aproape fiecare componentă a maşinii, de la faruri la ţeava de eşapament. Câteva piese rămân pe toată perioada, dar mai este vorba despre aceeaşi maşină primită la naştere?
Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache
A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici.
