”Concert Radu Lupu la Londra” de Adriana Velincov-Bennett

43
radu lupu adriana velincov-bennett

cronica muzicala leviathan.ro logoLa începutul lunii februarie 2019, la Sala ”Royal Festival Hall” din cadrul complexului ”Southbank Centre” din Londra, a avut loc un concert susţinut de Radu Lupu şi Orchestra Philharmonia, dirijată de Paavo Järvi. Un program Beethoven, în deschidere cu Uvertura ”Coriolan”, urmată de Concertul nr. 4 pentru pian şi orchestră, în Sol major, op. 58 şi de Simfonia nr. 2 în mi minor, op. 27 de Rahmaninov în partea a doua.

Apariţiile lui Radu Lupu la Londra sunt rare, motivul fiind necunoscut publicului meloman. Biletele au fost epuizate la scurt timp după ce au fost puse în vânzare. Cum este lesne de înţeles, apariţia sa a fost considerată un eveniment major şi a fost întâmpinată de public pe măsură.

Interesant a fost aranjamentul orchestrei pe scenă. Ȋn viziunea lui Paavo Järvi, viorile au fost aşezate în stânga şi dreapta scenei, partida de violoncel în partea stângă, între viole şi viori, iar grupul de contrabaşi în partea stângă spate; percuţia în partea dreaptă, în spatele violelor, suflătorii de lemn grupaţi în două rânduri în spatele orchestrei, urmând un al treilea rând cu partida suflătorilor de alamă.

De la primele sunete ale primei părti din concert, Allegro moderato, stilul interpretativ al lui Radu Lupu a fost cel binecunoscut: cristalin şi catifelat. Apoi aceeaşi putere de a atrage ascultătorul cu interpretarea sa, simţi nevoia să fii în mijlocul muzicii sale, pas cu pas în ceea ce doreşte el să comunice. Calitatea sunetului său este studiată şi lucrată în cel mai mic detaliu, în lungile ore (cu siguranţă!) de studiu în fața pianului și nu numai. Apoi raportul dintre cele două mâini: ele conlucrează expresiv şi permanent, totul se aude foarte clar, în cel mai mic detaliu. Au fost momente când mâna stângă a fost mai percutantă decât suntem obişnuiţi să auzim la alte interpretări, sub semnătura altor mari artişti.

Radu Lupu era în legătură permanentă cu tot ceea ce se întâmpla în orchestră pe parcursul discursului muzical. Nu o singură dată, prin intermediul dirijorului, el a transmis intrări la diverse partide sau a sugerat anumite frazări. Cooperarea solist–dirijor–orchestră a fost de excepţie.

Cadenţele din prima şi a treia parte au fost de o paletă coloristică rar întâlnită. ”Respiro”-ul de la sfârşitul cadenţei din partea a treia, înainte de intrarea orchestrei, a fost întru totul neobişnuit şi neîntâlnit în practicile altor interpreţi.

Partea a doua, Andante con moto, a surprins în alt sens. Viziunea interpretativă a lui Radu Lupu a făcut o trimitere evidentă la muzica lui Bach, la echilibrul şi profunzimea bachiană. Maniera în care a realizat frazele, împreună cu replicile orchestrei, precum şi echilibrul general au transmis publicului această aluzie.

Partea a treia, Rondo vivace, a debutat cu un sunet foarte catifelat şi cu un discurs clar evidenţiat al mâinii stângi. Continuarea a fost extrem de simplă şi expresivă. Catifelarea sunetului său este lucrată în detalii infinite, crescendo-urile sunt interiorizate și forța (pe care mulți o atribuie lui Beethoven) aproape nu a existat.

La sfârșitul concertului, publicul londonez a reacţionat pe măsură. Din păcate, acustica de la Royal Festival Hall nu este ceea ce ar trebui să fie, deși sala a fost refăcută, cu fonduri substanţiale, între anii 2005 – 2007 (clădirea datând din anul 1951).

La bis, Radu Lupu a ales Brahms, Intermezzo op. 117, nr. 1 în Mi bemol Major. Nuanţele de pianissimo nu au estompat claritatea, calitatea sunetului şi mesajul textului muzical. Aceeaşi măiestrie interpretativă.

În general, afinitatea repertorială a lui Radu Lupu se îndreaptă către clasicismul austro-german, de la Mozart şi Beethoven până la Brahms, deşi în repertoriul său există şi două Nocturnede Chopin, op 27 nr. 1 în do diez minor şi nr. 2 în Re bemol major. În cariera sa a mai cântat şi lucrări de Bartók, Debussy, Enescu şi Janáček.

Radu Lupu. Fotografie din Arhiva Festivalului Internațional ”George Enescu”
Radu Lupu. Fotografie din Arhiva Festivalului Internațional ”George Enescu”

Stilul interpretativ al lui Radu Lupu

”Nu este nimeni pe acest pământ care poate obţine o anumită paletă de culori  şi control de sine – nu trebuie subestimat acest incredibil control de sine atunci când cântă”, a spus pianista Mitsuko Uchida într-un interviu la BBC Radio 3,  în anul 2002, interviu realizat de ziaristul Humphrey Burton (”Tthere is nobody on earth who can actually get certain range of colour, and also the control – don’t underestimate this unbelievable control of his playing.”).

Știm că Radu Lupu a studiat la Moscova timp de şapte ani începând cu anul 1961, cu Heinrich Neuhaus (1888 – 1964) cel care a i-a avut drept elevi pe Sviatoslav Richter şi Emil Gilels, că a fost elevul Floricăi Musicescu (1887 – 1969) şi al Cellei Delavrancea (1887 – 1991).

Radu Lupu a spus la un moment dat că şi-a dezvoltat un stil personal, afirmând în interviul acordat revistei ”Clavier” în anul 1981 că se consideră mai degrabă un autodidact: ”Primul meu profesor de pian m-a dus regulat la concerte cu orchestră, sunt de-asemeni recunoscător pentru ceea ce am învățat la Moscova, dar din punctul meu de vedere mă simt ca cineva care este autodidact. Am luat câte ceva de la Furtwängler, Toscanini, de peste tot… şi din ce în ce mai mult de când am plecat de la Moscova.” (”My first teacher took me to every orchestral concert, and I am also grateful for what I learned in Moscow, but I think of myself, basically (in music anyway), as somebody who is more autodidactic. I took some from Furtwängler, Toscanini, everywhere… more and more so since I left Moscow.”).

Poate şi poziția sa pe scenă, cântând pe un scaun obişnuit cu spătar, ar avea o contribuţie la arta sa interpretativă (acest detaliu ne amintește și de Glenn Gould). De fapt, în acelaşi interviu din revista ”Clavier”, Radu Lupu spunea că el studiază şi acasă pe un scaun obişnuit cu spătar şi că a realizat că această poziţie este naturală pentru el. Un scaun tradiţional de pian îl determină să se încline în faţă, să îşi ridice umerii şi toate acestea îi creează dureri în tot corpul.

Referitor la abordarea unei noi piese muzicale, în acelaşi interviu, Radu Lupu afirmă că preferă să nu o studieze la pian, spunând că el citeşte partitura mult mai uşor departe de pian (”reads more easily away from the instrument”) și că este singura modalitate de a învăţa (”it is the only way to learn”). Referitor la calitatea sunetului, el spune că ”totul în muzică vine de la cap” (”everything in music comes from the head”) adăugând că ”dacă ai un concept asupra sunetului, îl auzi în urechea interioară. Tot ceea ce trebuie să faci, este să asociezi acel sunet cu cel al instrumentului. Tot echilibrul, linia melodică, culoarea, sunt percepute şi controlate din cap” („If you have any concept of sound, you hear it in your inner ear. All you have to work for is to match that sound on the instrument. The whole balance, the line, the tone, is perceived and controlled by the head”). El descrie contactul cu claviatura ca ”o experienţă individuală determinată de culoarea sau timbrul sonor pe care îl obţii sau pe care încerci să îl obţii, piesa pe care o interpretezi, fraza muzicală”(”a very individual thing determined by the color or timbre you hear and try to get, the piece you are playing, the phrase”).

Desigur că sunt multe alte lucruri de adăugat, dar deocamdată toţi cei ce au avut norocul să îl audă pe Radu Lupu în seara de 3 februarie 2019 trăiesc cu un vis şi cu speranţa că marele artist se va reîntoarce pe scenele londoneze într-un viitor cât mai apropiat.

Radu Lupu s-a născut la Galaţi în anul 1945 şi a început să studieze pianul încă de la vârsta de 6 ani.

A câştigat competiţii internaţionale importante care i-au l-au lansat pe plan internaţional: Concursul Internaţional Van Cliburn (1966), Concursul Internaţional ”George Enescu” (1967) şi Concursul Internaţional de la Leeds (1969).

A fost nominalizat de două ori pentru premiile Grammy şi l-a câştigat pe cel din anul 1996, pentru un album cu două sonate de Schubert. A câstigat de asemenea: Premiul Edison pentru un disc cu lucrări de Schumann (1995), Premiul ”Abbiati” acordat de Asociația Criticilor Muzicali din Italia (1989) şi Premiul International ”Arturo Benedetti Michelangeli ”(2006).

A fost distins cu ordinul ”Commander of the Order of the British Empire (CBE)”, acordat de Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii (2016).

A realizat peste 20 de înregistrări pentru Casa de discuri Decca.

Paavo Järvi s-a născut în Estonia în anul 1962. A studiat în Estonia şi în SUA la Curtis Institute of Music cu Max Rudolf și Otto Werner Mueller şi la Los Angeles Philharmonic Institute cu Leonard Bernstein.

A fost dirijor principal al Malmö Symphony Orchestra (1994 – 1997) şi al Royal Stockholm Philharmonic Orchestra (1995 – 1998), director muzical la Cincinnati Symphony Orchestra (2001 – 2011), iar din anul 2004 este director Artistic la Deutsche Kammerphilharmonie, Bremen şi consultant artistic al Orchestrei Naţionale din Estonia. Din anul 2006 până în anul 2014, Paarvo Järvi a ocupat postul de dirijor principal al Orchestrei Simfonice Radio din Frankfurt. În perioada 2010 – 2016 a fost director muzical al Orchestrei Simfonice din Paris.

Philharmonia Orchestra este o orchestră britanică înfiinţată în anul 1945 de către Walter Legge, producător la Casa de discuri EMI.

Printre dirijorii care au lucrat cu această orchestră au fost: Richard Strauss, Wilhelm Furtwängler, Arturo Toscanini, Herbert von Karajan, Otto Klemperer şi mulţi alţii.

Astăzi, Philharmonia Orchestra este una dintre cele mai importante orchestre din lume, fiind dirijată de mari dirijori contemporani.

Orchestra a realizat şi continuă să realizeaze şi în prezent nenumărate înregistrări. Una dintre înregistrările memorabile este cea cu Dinu Lipatti interpretând Concertul pentru pian şi orchestră de Schumann, dirijor fiind Herbert von Karajan.

Berkshire, Marea Britanie

Arhiva rubricii Cronica muzicală

Comentați via Facebook

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.