Doi…
Câte ceva despre conexiunile autentice
Trăim într-o lume a super-conectivității, dar și a înstrăinării, în același timp. Cineva scria că suntem mai conectați și mai deconectați ca oricând, un paradox social întreținut de faptul că avem mai mulți prieteni virtuali ca niciodată, dar mai puțină interacțiune nemijlocită ca niciodată. Babel 2024 a încercat să ne adune, ca în fiecare an, sub semnul colorat al Teatrului și nu numai.
Îmi amintesc aici de o sculptură celebră: Each in their own world (Fiecare în lumea lui), care se compune din două sculpturi, El și Ea și poate fi descifrată atât la singular, cât și la plural. De una singură, este vorba despre statutul omului modern, blocat în iluzia comunicării, dar separat de lume. Împreună, este vorba despre conexiunea autentică dintre oameni și, mai ales, de lipsa ei.
Lorenzo Quinn, autorul ei, scria astfel: „De-a lungul vremii, oamenii din apropierea mea mi-au tot spus că am momente în care cad pe gânduri și privesc linia orizontului, în tăcere, adâncit în propria minte. De multe ori, oamenii sunt prezenți doar fizic, în timp ce spiritul este în cu totul altă parte. Una dintre provocările esențiale ale lumii în care trăim este să putem să ne surprindem în asemenea momente, în care corpul nostru este undeva și mintea rătăcește altundeva, și să ne readucem în momentul prezent. Și, mai ales, să îl aducem pe omul de lângă noi în lumea noastră.”
Scuzați de vorbă mare, cam așa s-a întâmplat în acele zile aici, la noi acasă, la Târgoviște!
Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache
A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici.
