”Constantin Bacalbașa despre Bucureștii sub ocupație” de Daniela Șontică

659
Daniela Șontică Constantin Bacalbașa București memor leviathan.ro
Constantin Bacalbașa

logo rubrica memor daniela sontica leviathan.roDe numele lui Constantin Bacalbașa este legată în mod definitoriu una dintre cele mai interesante cărți despre capitala noastră: ”Bucureștii de altădată”, dar și o carte cu valoare documentară, Capitala sub ocupaţia duşmanului 1916 – 1918”. Volumul a fost reeditat recent de Editura Vremea și cuprinde, după cum arată titlul, însemnări din vremea Primului Război Mondial. Din 6 decembrie 1916, când feldmareşalul von Mackensen a intrat în Bucureşti, conducând armata Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria şi Imperiul Otoman), şi până la 12 noiembrie 1918, când trupele au părăsit Capitala, după semnarea armistiţiului între Antanta şi Puterile Centrale, locuitorii orașului au avut de îndurat toate umilințele ocupației inamice. Cartea lui Bacalbașa este scrisă în stilul său captivant, care transpune cititorul în  starea de spirit a populației, zugrăvind teama, panica și suferința care domnea peste tot. Departe de a fi o carte de istorie propriu-zisă, obiectivă, ea este un tablou al greutăților războiului pe care altfel nu ni le putem închipui prea ușor.

Iată un fragment al panicii duse la paroxism în momentul în care populația a primit vestea ocupării orașului:

”Guvernul a părăsit Capitala care rămâne pe mâna domnilor Lupu Costache, numit şef al Ministerului de Interne, Dumitru Neniţescu, numit şef al Ministerului de Război, şi general Mustaţă, numit prefect de poliţie. Dl Emil Petrescu rămâne în fruntea Capitalei ca primar. Dl Petre Carp a venit de la ţară din Moldova, la Bucureşti. […]

În casa dlui Marghiloman este un adevărat pelerinaj. Bărbaţi, femei, tineri, bătrâni, liberali şi conservatori, înflăcăraţii războinici de până ieri aleargă să ceară protecţie… «singurului om mare care e văzut bine în politică!». Dl Marghiloman este omul zilei. Zvonul sinistru, cum că armatele duşmane vor ocupa Capitala, se răspândeşte cu iuţeala fulgerului. Din funduri de mahalale, ca şi din cartierele subţiri, pornesc şirurile desperate, căutând undeva scăpare. Dar unde poate fi mai sigur adăpostul decât în casa dlui Marghiloman? De cum se face ziuă, casa din strada Mercur este năpădită. Bătrâni neputincioşi, doamne elegante, liberali «rămaşi de căruţă», conservatori răzleţi, tot felul de oameni, tot soiul de feţe, tot neamul de neamuri se îngrămădesc în cunoscutul salon al omului zilei. Când d. Marghiloman apare, răsuflă ca dintr-o băşică găurită emoţia, atâtea ceasuri stăpânită, a sufletelor de deznădăjduiţi. O doamnă îi întinde caseta cu giuvaeruri, rugând pe patron să i-o pună în siguranţă. Alta cere un pat pentru ca să doarmă sub acoperişul protector cât o ţine băjenia. Un bătrân liberal − un vicepreşedinte al Senatului, C. Robescu – ridică glasul şi braţele şi protestează împotriva tovarăşilor de partid şi de idei, care l-au părăsit în Bucureşti în prada inamicului. […] Zile în şir casa din strada Mercur a fost ţinta unui hagealâc  dezordonat. Agenţii îşi frecau mâinile, văzând că partidul se măreşte, statul-major jubila, căci generalii aveau acuma soldaţi, iar şeful gusta dintr-o mâncare ce-i fusese interzisă până atunci, gusta din popularitate.” (Constantin Bacalbașa, Capitala sub ocupaţia duşmanului 1916 –1918”, București, Editura Vremea, 2017).

Scrieri savuroase, pentru cititorii de ieri și de azi

În familia Bacalbașa au fost trei frați cu darul scrisului: Ion, Anton și Constantin. Acum câțiva ani, un descendent al familiei, purtând tot numele Constantin Bacalbașa, îi declara jurnalistei Simona Lazăr: ”Neamul Bacalbașa a venit din Pind, prin secolul al XIX-lea și s-a stabilit la Galați, să facă neguțătorie. Într-o zi, unuia dintre ei i s-a scufundat un vapor cu porci și a dat faliment. Și-atunci s-a mutat cu familia la Brăila. Ei sunt ramura «literaților». Ceilalți au plecat în Basarabia și s-au întors abia în timpul războiului. Ei sunt «negustorii».” 

Constantin Bacalbaşa a avut șansa de a trăi în două secole și de a vedea schimbări importante în societate. S-a născut în 1856, la Brăila și a murit în 1935, la Bucureşti. A fost ziarist, și încă unul important, a fondat Societatea Presei, dar și ziarele ”Ţara”, ”Patriotul” și ”Românimea”. A fost cronicar la ”Telegraful”, ”Națiunea” și ”Epoca”, apoi prim-redactor la ”Adevărul” și la ”Dimineața”. Cel mai mult a lucrat însă la ”Universul”, cel mai important cotidian al epocii. A scris lucruri serioase, dar a fost și pamfletar și umorist cu mult succes, la fel ca și frații săi, cei trei frați Bacalbașa semnând împreună volumul umoristic intitulat ”Pardon”.

Constantin Bacalbașa a scris, de asemenea, impresionanta carte de rețete ”Dictatura gastronomică”, reunind 1501 rețete, redactată într-un stil savuros. Către sfârșitul vieții, între anii 1927 și 1932, avea să se dedice redactării operei sale de capătâi, ”Bucureștii de altădată”. Lucrările sale de gastronomie și de memorialistică au fost reeditate în ultimii ani, cititorii având prilejul să guste din plin scrierile sale, actuale și plăcute în orice epocă.

Vezi arhiva rubricii Memor de Daniela Șontică

1 COMENTARIU

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.