„Cum mai suntem?” de Ionuț Cristache

Chiar așa, cum mai suntem? Agitați, nemulțumiți, îngândurați, iritați de toți și de toate… Și, scuzați de vorbă grea, lumea e atât de mare, depărtările ei sunt atât de uriașe, încât le calculăm în minute-lumină și în ani-lumină. Totuși, vă întreb, ce este un minut-lumină? Poate să fie depărtarea pe care o străbate lumina într-un minut? Și e foarte mult, pentru că lumina străbate într-o singură secundă prin spațiul cosmic trei sute de mii de kilometri. Socoteala e simplă, un minut-lumină înseamnă 18 milioane de kilometri. Atunci când amintirile ne părăsesc, minutul se transformă în zădărnicie și apăsare?

Și acum, tot așa, cât de departe e soarele? Un pic peste opt minute-lumină… Iată o temă pentru oamenii de bine din jurul nostru: razele soarelui într-o zi caldă de iunie au fost pe drum opt minute înainte de a ajunge la noi. Lor, „razelor ascunse ale politicii românești”, le-ar trebui câteva ore bune să iasă din coaja groasă, să-și rotească privirile gingașe peste alegătorii bezmetici și să-și târâie pantofii de firmă prin cenușa patriei. Drum bun, parcă le-aș mai spune, dar de ce drum bun? Și încotro? Un personaj celebru zicea că e ciudat gândul acesta că noi trăim pe o planetă mică, undeva în univers. Depărtările lumii sunt uriașe, le calculăm cum ați văzut în minute-lumină și în ani-lumină. Atunci când privim în spațiul cosmic, mai zicea personajul acela, înseamnă că privim în trecut, nu știm niciodată cum este acolo, afară, în univers. Știm numai cum a fost și ar fi bine să nu mai uităm.

Încă o altă întrebare, cum zicea un personaj grețos al anilor trecuți. E greu să privești în urmă? Vă reamintesc un exemplu celebru: dacă faci un desen pe un balon, liniile desenului se vor deplasa pe măsură ce umfli balonul. Așa e și cu universul nostru care se extinde. Big Bang… Universul este un eveniment, o explicație, iar galaxiile se îndepărtează mereu în spațiul cosmic, distanțându-se unele de altele cu o viteză uriașă. Și totuși, deși universul se extinde tot mai departe, gravitația acționează și în sens contrar. Într-o zi, în câteva miliarde de ani, s-ar putea ca această gravitație să strângă, iarăși, laolaltă toate aceste corpuri cerești. Așadar, atunci când ridicăm privirea spre cer, încercăm să găsim acolo un drum spre trecut. Universul ar fi exact la fel de greu de înțeles și dacă ar fi o piatră de mărimea unei portocale. Întrebarea este la fel de grea: de unde vine piatra aceasta?

Câteva miliarde de ani? Ne-am mai liniștit, credeam că sunt câteva milioane. Dar cu aceleași figuri providențiale ale patriei…

Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache 

A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici.