Spălătorie auto. Central. Parcare înghesuită. Plină. Două rampe. Pline. Lângă rampa din dreapta. Spaţiu. Cu elevator. Schimb. Ulei. Anvelope. Lângă rampa din stânga. Loc… Vitrine. Frigorifice. Inevitabil. Bere. Sucuri. Acidulate. Automat. De cafea. Trei lei. Zahăr, lapte. La discreţie. Bar. Înalt. Două scaune. Prinse de bar. Înalte. Patru mese. Rotunde. Mici. Scaune. De ţeavă. Cromată. Pe lângă măsuţe. Incomode. Înghesuite. Una măsuţă – ocupată. O pereche. El, patruj’ şi-o litra. Mustaţă. Ea – până-n doi poli. Trasă la faţă. Lângă ei. Pe scaun. Una bucată întreprinzător. Patron. La spălătorie. Douj’cinci. Douj’șase. Perciuni subţiri. Lungi. Până la falcă. Dolofană. Nebărbierit. De două. Zile. Ochii. Mici. Apropiaţi. Veseli. Două. Rânduri. De bărbi. Guşă. Gen. Cămaşă. Cu dungi. Bleu. Roz. Pe orizontală. Pe alb. Întinsă. Să crape. Pe burtă. Jeans. Strâns. Pe bulan. Pe gleznă, tată! Brăţară. Lată. De aur. Curea. Cu plăcuțe. Metalice. Imprimate. Vizibil. Arman… Lasă. Pantofi. Decupaţi. Fără. Şosete. În picioare. Sprijinită. De bar. Una bucată. Doamnă. Tânără. Soţie patron. Unu şai’eş’cinci. Optzeci. Şi cinci. Kile. Îmbrăcată. Salopetă. Subţire. Semi. Transparentă. Lipită. Pe corp. Da. Am orbit. Pe mese. Reviste. Clickăite. Și. Libere. Poze. Cât pagina. Femei. Goale. Text. Pe una. Din poze. ”Miki. Studentă. La Drept. Din Slatina.” Hai, dom’ne! Chiar din Slatina?!? Nu e rea. Cică. Să ne spună. Ce? Cum e. Ce-și propune. Unde? În viață. Cei patru. De la masă. Continuă. Discuţie. Prima pereche. Copil. Adolescent. La liceu. Probleme. Cu învăţatul. Bacalaureat. Aoleu! Patron. Ştie. Sfaturi. Soluţie. Om de afaceri. De! ”Eu, pă cuvânt dă onoare, în afară de clasa a noua, nu am dăschis nicio carte în liceu. Oricum numai în anu’ întâi am avut cărţi, din anul doi până-n anu’ patru nu am mai avut cărţi şi nu am mai învăţat niciodată”. Patru ani. De liceu? Da. E bine. Pe bune. Mai departe. Convins. ”La toate lucrările luam opt-nouă. E nevoie să-ţi meargă mintea un pic, să fii dăștept cinci minute. Tre’ să ştii cum pui problema cu profesoru’. Știi un pic şi bagi restu’ pă lângă. La bac am luat opt și zece la română… Ce comentarii?!? Să învăţ comentarii?!? Păi ce, eu nu pot să fac comentariu’ meu? Reţin două-trei detalii şi apoi pot să povestesc toată ziua, pot să spun până te ia somnu’!”. Lumea râde. Încântată. Deci aşa, car’ va să zică? Ei, păi, zi-i, dom’le aşa… Sfătos. ”Nu e nevoie să înveţi, tre’ să fii dăştept cinci minute. Eu m-am dăscurcat mai bine decât alţii care cică învăţau. Aveam un coleg, ăla tocea. Mereu îi spuneam, mă, fă ca mine, prostule! Luam note mai bune dăcât el… n-a făcut nici pe dracu’ după liceu.” Mărturisiri. ”Şi când aveam probleme, nu mari, da’ mai aveam… L-am pus pă tata să sune la şcoală când i-am zis io şi profu’ i-a spus că e e totu’ ok, nicio problemă, domnu’, băiatu’ e foarte ok. Eram lângă el. I-am zis că o încurcă cu mine, să aibă grijă ce spune.” Râde. Bonom. Se lasă. Pe spătar. De scaun. ”Vă zic io, degeaba-l forţaţi, dacă e băiat dăştept să dăscurca el.” Râde. Toată lumea. Prima pereche. Destinsă. Mama. Totuși. Trasă la faţă. ”Ce să-l forţezi? Face tot ce vrea el.” Tatăl. Vesel. Zâmbeşte. Cu toată gura. ”Eu oricum ţin cu el. Mă-sa să mai supără… Da’ eu am văzut părinţii cum se ducea după copii la şcoală şi se lua după ei pentru te miri ce… Io nu fac așa ceva. Mai bine fără.” Lămurit. Eu. Mă mişc. Răstorn. O scrumieră. Pusă. Pe calorifer. Rece. De tablă. Lipit. De peretele de sticlă. Exterior. Zic. Către. Doamna. Cu salopetă. ”Îmi daţi… vă rog, un pix şi o bucată de hârtie?” Doamna. ”Da, cum să fie, mai mare, mai mică?” Eu. Mă cutremur. ”Mai mare, o foaie, de caiet.” Îmi dă. Pix. Negru. Hârtie. Coală. Albă. O îndoi. Pe jumătate. Încep. Să scriu. ”Spălătorie auto. Central. Parcarea înghesuită… Pe scaun. Una bucată întreprinzător. Patron… falcă dolofană… Ştie… Sfaturi… Soluţie… Eu, pă cuvânt dă onoare… Om de afaceri… De!”.
Vezi arhiva rubricii Foto-Grafii la persoana întâi de Radu Comșa
