După cum v-ați dat seama nu era „lanul de secară” al lui J. D. Salinger (The Catcher in the Rye – De veghe în lanul de secară), dar plimbarea de azi în zona agricolă din sudul Quebecului, cam la 70 km sud de Montreal mi-a amintit de el. Atâta doar că era un superb lan de floarea-soarelui! Printre picături, a fost o zi ploioasă de sfârșit de vară, am parcurs cu mașina drumuri de țară (asfaltate) prin sate cu nume de poveste și de sfinți de care pariez că nu ați auzit: Ormstown, Franklin, Sainte Clotilde, Très–Saint Hrisostome, Saint Remi, căutând ba pâine neagră proaspată făcută în sat, ba roșii cu gust de România copilăriei, ba căpșuni parfumate de Quebec, ba pepeni galbeni al căror gust îmi amintește de verile petrecute în Delta Dunării. A fost minunat și am descoperit că poți face escapade minunate și într-o zi ploioasă!
La Franklin am trecut prin fața unei case al cărei proprietar a avut ideea minunată să o „decoreze” plasând la fațadă manechine în mărime naturală, în diferite situații (nuntă, plimbare, munci agricole) îmbrăcate în hainele vremilor trecute, ba chiar și o benzinărie din alte vremi! M-am gândit cât de frumos ar fi ca într-un sat din România să vedem undeva în fața unei gospodării, manechine îmbrăcate în minunatele straie populare ale zonei! Vă fac și pe voi părtași ai bucuriei mele, să mai uităm de prozaicul și de multe ori „de neînțelesul” care ne înconjoară din ce în ce mai des.
Montreal, Canada