„Deșertăciunea cuvintelor, azi…” de Ionuț Cristache

121
tableta ionut cristache

in marginea filosofiei rubrica leviathan.roÎn vremurile crâncene pe care le trăim resemnați, abia dacă mai simțim reacțiile anemice ale liderilor noștri de mucava. Am devenit experți în strategii militare, corespondenți de război din sufrageriile noastre până departe, în bucătărie și chiar în balcoanele pline cu rezerve de cartofi, varză murată și borcane îndesate cu zacuscă. E numai bine, deci, să vorbim puțin despre merit și meritocrație, într-o lume ciudată, violentă, dezbinată, confuză etc.

Când are omul, pentru întâia oară, iluzia că este ales? se întreba un mare scriitor. Probabil că sugar, atunci când primeşte îngrijirea maternă fără vreun merit – şi o cere cu atât mai energic. Educaţia ar trebui să-i risipească această iluzie, să-l facă să priceapă că în viaţă totul se plăteşte. Adesea însă e prea târziu, mai spunea autorul atât de drag mie…

Celor care mai au timp și pentru o picătură de înțelepciune, le-aș reaminti cuvintele unui filosof: nimic nu-i mai greu de iertat decât meritul altuia. Și Lucian Blaga scria ceva asemănător, atunci când afirma că vârsta devine un merit sau chiar un admirabil merit  numai când ai foarte multe alte merite.

Așa că, domnilor care hotărâți soarta milioanelor de amărâți, ar trebui să nu uitați că merit fără reuşită există, dar nu şi reuşită fără un oarecare merit. Domnilor mari strategi și diriguitori anemici, luați și mica lecție de dicționar de mai jos: meritocrația este o formă de guvernământ sau de organizare în care nominalizarea este făcută și sarcinile sunt atribuite pe baza abilității, meritelor și talentului, nu pe baza averii, originii, legăturilor de familie, nepotismului, privilegiilor de clasă, dreptului primului ocupant, popularității sau a altor factori determinanți privind poziția socială sau puterea politică.

Elevilor mei le spuneam în fiecare an (acum doar îmi amintesc de zilele acelea) că meritocrația este adesea utilizată în zilele noastre pentru a descrie un tip de societate în care bogăția și poziția socială sunt obținute, în principal, prin competiție sau prin talent și competență demonstrate. Principiul este că o poziție investită cu responsabilități și prestigiu social trebuie dobândită, nu moștenită sau obținută prin criterii arbitrare.

Meritocrația este, de asemenea, termenul folosit pentru a descrie sau a critica o societate concurențială, care acceptă decalaje inechitabile ale venitului, averii și poziției sociale în funcție de talent, merit, competență, motivație și efort. Spunem adesea că și comunismul a fost înlocuit de meritocrație. S-a mai spus că doar persoanele având calificarea necesară ar trebui sǎ poată vota, că toți politicienii ar trebui să aibă grade universitare adecvate domeniilor de competențǎ și s-a sugerat că guvernarea ar trebui făcută de către genii. Națiunea ar trebui să devină meritocrație, după care sǎ se unească într-o meritocrație globalǎ. Încă mai avem în memoria recentă niște exemplare propuse în guverne, la noi și peste tot în lume, pline de merite și de lacrimi. Amare…

Despre război, ce să mai spunem? E plină fiecare zi de „înțelepciunea cunoscătorilor”…

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.