Trei…
Alte cuvinte alese despre fățarnicii de tot felul
Fățarnicul e individul scorțos care, cum spunea Molière, este ca ochiul, le vede pe toate, dar nu se vede pe sine. Parcă v-aș reaminti un vechi proverb, mulți mângâie mâna pe care ar dori-o tăiată. Un om fățarnic are două fețe și niciun obraz, de aceea se și spune că cine sărută mult, rar se întâmplă să nu muște.
Știu un personaj celebru care zicea că unii oameni sunt ca orologiile care arată o oră și sună alta. Fățarnicilor din fruntea bucatelor, aici la noi, le-aș mai spune liniștit: curăță-ți degetul înainte să arăți cu el spre petele mele. Noi toți am învățat, pe cheltuiala fiecăruia, că de-a lungul vieții vom întâlni mai multe măști decât chipuri. Bine zicea Nicolae Iorga, „șarpele e odios nu pentru că muşcă, ci pentru că se ascunde ca să muşte”. Și chiar astfel este, sufletele josnice nu se bizuie decât pe nobleţea celorlalte. Nu-i nicio deosebire între perla veritabilă şi perla falsă, greu este să pari dezolat când o spargi sau o pierzi pe cea falsă. Știți de ce? Pentru că făţărnicia este analogia caricaturală a onestităţii. „Cu viclenia prinzi chiar şi un leu, cu puterea nu prinzi nici un greier”, mai zicea un alt vechi proverb.
Și? Nu avea dreptate John Lenon? „Toată lumea te iubește atunci când ești la câțiva metri sub pământ.” Îmi amintesc o replică dintr-un mare dramaturg: prietene, un fățarnic seamănă „cu cel care și-a omorât amândoi părinții și apoi a solicitat să fie tratat cu clemență pe motiv că este… orfan”. Vorba lui Cocteau, „dacă te razi în cap, nu păstra o șuviță pentru duminică”.
Fățărnicia e, adesea, executată în înțelepciunea populară. Despre unul se spune că este o floricică, cine-l miroase nasu-i pică sau că boala lui e sănătatea noastră, vorba îi e de miere, inima de gheață…
Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache
A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici.
