O imagine psihanalitică asupra limitei…
Nietzsche era categoric, îmi cunosc limitele, dar pur şi simplu le ignor. Se știe bine că încălcarea limitelor în psihanaliză, deși mai puțin frecventă decât în alte psihoterapii, nu este absentă. Cei mai mulți dintre cei care au reflectat asupra acestor teme vechi au abordat limitele și încălcarea lor istoric, oferind o documentare bogată, din trecut și din prezent. Din punctul lor de vedere, limitele sunt de două tipuri: limitele dintre pacient și analist în situația analitică și limitele dintre eu și inconștient, atât la pacient cât și la analist.
În descrierea tipurilor de patologie cel mai frecvent întâlnite în reflecțiile asupra acestui subiect, se diferențiază cazurile rare de tulburare psihotică de cazurile mai frecvente de puneri în act psihopatice și parafilice, cei bolnavi de iubire, și acting out masochist, cum se spune. Un autor celebru scria chiar că recomandările pentru prevenția și gestionarea încălcării limitelor stimulează reflecția.
Limitările exterioare finite erau denumite de Gabriel Liiceanu „fondul intim-străin”. Astfel sunt epoca în care ne-am născut, zestrea noastră trupească şi spirituală, rasa, tribul etc. Dintre toate, libertatea este „spre deosebire de toate celelalte limite care ne constituie de la bun început, o limită emancipată insurecţională, o limită capabilă la rândul ei, să creeze limitaţii”. E vorba, desigur, despre limitări ale hotarelor între care hotărârile noastre se pot mişca. Fiecare dintre noi poate hotărî în privinţa sa, a ceva, a cuiva sau a multora. În afara unui act hotărâtor, nu poate exista nimic. Și se ajunge la această idee, chiar şi nehotărârea este o hotărâre, una de abandon a libertăţii proprii, las pe altul să hotărască ce este de făcut, în locul meu.
Suntem limitaţi, e o certitudine, dar există oameni care o acceptă greu. Lor le-aș trimite aceste cuvinte scrise de Gabriel Liiceanu, despre cartea sa… Nu este o carte grea, spune. „Îmi fac iluzia că ar putea-o citi oricine. Aş fi vrut să fie o carte adevărată, pe care fiecare cititor să o părăsească având senzaţia că a aflat mai mult, de aici, pe marginea acelor lucruri despre care credea că ştie tot. Cel puţin, aşa s-a întâmplat cu autorul ei.” Suntem limitaţi, ne place acest lucru sau nu, acceptăm acest lucru sau nu. O libertate fără limite ucide libertatea, a afirmat-o de mult Balzac.
Cu siguranță că autorul cărții Despre limită l-a auzit pe Învățătorul lui, Constantin Noica, spunând că trebuie „să fim mai departe, nicio limită nu interzice nelimitatul. Limitaţia ce nu limitează. Pierderea ce nu sărăceşte. Înfrângerea ce nu înfrânge destine. Ce e de făcut? Nu mai e nimic de făcut.”
Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache
A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici.
