M-a pus naiba să ascult mai mult de cinci minute discuția dintr-un fel de „canal TV” cu un domn, mare șef. Avea, desigur, grija patriei în primăvara inflaționistă și, mai ales, interesul național în fiecare vorbă rostită, cu privirea pătrunzătoare aruncată spre hotarele patriei. Cum spunea un vechi dascăl de-al meu, o privire absconsă și secantă…
Și tocmai citisem că aproximativ 90–95% din populația globului nu știe să gândească, după cum susține doctorul american Robert Swartz, de la National Center For Teaching Thinking. Acesta este unul dintre cei 2.000 de experți care au luat parte la Conferința internațională asupra gândirii, care a avut loc în orașul Bilbao. Puțină lume de pe planetă a învățat să gândească într-o formă mai largă și mai creativă, susține specialistul în pedagogie, menționând că „progresul omenirii depinde de acest tip de gândire”.
Mai trag cu ochiul și la domnul în cauză, argumente logice impecabile, pline de profunzime și claritate se desfășoară dinspre ecranul luminat brusc de filosofia politică a unui adevărat bărbat politic. De el atârnă soarta și viitorul nostru, ceea ce îmi dă speranțe. Deșarte… Ce să spun, am un optimism de primăvară, dar solid, temeinic, sprijinit de prețurile la zi.
Să revin, în opinia doctorului american responsabilitatea pentru actuala situație revine mai ales școlii, care – deși este complet diferită față de secolele anterioare – pune accentul pe memorizare și nu pe raționament și rezolvarea creativă a problemelor. Robert Swartz este de părere că 99% dintre problemele omului sunt de natură lingvistică și, prin urmare, este imperios necesară o bună comunicare de la cea mai fragedă vârstă.
Corect, constat și eu că omul de pe ecran nu cred că folosește mai mult de vreo două sute de cuvinte, le stoarce bine, le aruncă serios și meditativ peste națiune. Pe de altă parte, sistemul de învățământ trebuie să formeze „subiecți activi”, nu pasivi, care să nu se limiteze la recepționarea de informații. Cheia este, potrivit doctorului american, formarea tinerelor generații pentru a putea „gândi critic”. Totodată, este nevoie să se stimuleze empatia, pentru a putea astfel aprecia opiniile celorlalți.
Corect, sunt în plină empatie cu domnul vorbitor, pe ecranul plictisit al televizorului meu, de o seacă și săracă limbă română…
Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache
