De Ziua Internațională a Copilului, am avut plăcerea să mă aflu printre copii bucuroși în teatrul bucureștean care le este dedicat: Teatrul Țăndărică. De mână cu propriii mei nepoți, am petrecut acolo mai bine de un ceas de încântare. Așa cum sunt sigură, au simțit și numeroșii invitați, unii din lumea artistică, prieteni ai teatrului, însoțiți (sau nu) de prichindei. Încă din foaier, privirile ne-au fost răsfățate de păpuși expresive și prietenoase, eroi de poveste admirați de-a lungul anilor, care, devenite acum exponatele unei mini-expoziții îmbietoare, lasă locul altor și altor creații asemenea lor pe scena cea mare. Iar pentru ca acolo spectacolul-cadou să fie și mai frumos a fost vorba de o premieră: Gulliver în Țara Liliput. Decorul instalat în spațiul de joc îmbie deja la lucru imaginația publicului care își ocupă locul în stal ori la balcon: două castele aproape identice, un gard simbolic, o masă (de tratative?, de discuții la dejunul imperial?) sunt deja atrăgătoare prin detaliile sugestive și duc cu gândul la aceia care le vor popula…
Spectacolul este datorat unui cuplu de creatori cu onorantă care de vizită în acest teatru bucureștean: regizorul Attila Vizauer (care selectează și o coloană sonoră capabilă să imprime ritm vioi desfășurării acțiunii și să comenteze subtil întâmplările) și scriitoarea Ema Stere, care realizează și de această dată un scenariu limpede, închipuind o poveste sensibilă și delicată, din care tâlcurile adânci și esențiale se detașează cu eleganță și limpezime. Se alătură contribuția scenografică semnată Tomos Tunde. Această propunere repertorială ține de alegerile de altitudine culturală și este foarte bine venită pentru noile generații cărora le prilejuiește întâlnirea cu Gulliver, dar rămâne de interes și pentru mulți alții. Ei se reîntâlnesc astfel cu eroul care, grație filmului și, da, și teatrului, aproape că trăiește propria viață, independent de părintele său literar, scriitorul Jonathan Swift care l-a plăsmuit și a publicat romanul Călătoriile lui Gulliver în 1726. Realizatorii, așa cum arată și titlul spectacolului, se opresc la prima dintre cele patru părți ale acestei valoroase scrieri, aceea în care se arată cum singurul supraviețuitor al unui naufragiu, Gulliver, este aruncat de valuri pe o plajă în Liliput, unde băștinașii au numai 15 cm înălțime, cum aceștia, cu mari eforturi, îl duc la palat, îl îmbracă, îl hrănesc, îl învață limba lor și cum, la rândul lui, acesta îi va ajuta în războiul pe care îl poartă cu vecinii din Bellfusc. Cartea, savuroasă prin luxurianța imaginației și acuitatea observației din tabloul critic al epocii autorului, a marcat pregnant iluminismul englez. Spectacolul păstrează această dimensiune de satiră moralizatoare, o formulă deloc facilă, dar cu lejeritate apropriată, el narează și oferă totodată, aproape cu fiecare replică, prilejul înțelegerii unui cod de comportament corect, civilizat, moral… Adică, pe înțelesul copiilor: să nu ne certăm, să nu dorim răul altuia, să citim cărți, să nu umblăm cu focul etc. etc… Deprinderi ce țin de… cei șapte ani de-acasă. Valori ale umanismului, bineînțeles. Spectacolul este capabil, totodată, să le inspire copiilor, prin ingeniozitatea și dinamica jocului păpușarilor, gânduri despre relativitatea percepțiilor și a reprezentărilor noastre, despre schimbarea de perspectivă ori a punctului de vedere. În contextul unui înveliș artistic atractiv, impregnat de umor, subtil insinuat în vorbele personajelor, cizelat prin mânuirea inspirată a păpușilor miniaturale, întrupându-i pe locuitorii din Liliput și pe cei din Bellfuscul inamic, începând cu împărații lor, frați gemeni, certați din copilărie, care împing dușmănia până la un război interminabil între cele două țări. Conturând personaje care trec repede rampa – împărăteasa, amiralul, trezorierul, o servitoare spioană, soldați , firește, cei doi împărați ș.a., i-am remarcat din nou, pentru profesionalismul incontestabil pe Ioan Brancu și pe Liliana Gavrilescu, alături de mai tinerii și nu mai puțin dăruiții colegi Florin Mititelu, Ștefan Craiu, Daniela Ruxandra Mihai, Simina Constantin. Prin mânuire măiastră, rostire nuanțată, ei aduc în fața noastră tiplogii alcătuind o „comedie umană”… în miniatură, dar nu mai puțin grăitoare: irascibilul, prefăcutul, lăudărosul, trufașul, ambițiosul cu folos ori în paguba sa…
Marea surpriză este Gulliver însuși. Apariția sa urieșească umple și domină realmente spațiul de joc și are puternic impact emoțional asupra publicului de toate vârstele, stare pe care reușește să o mențină pe toată durata spectacolului. Este enigmatic, poartă straie curioase pentru localnici, vorbește asurzitor, dar puțin și doar cu rost și cu tâlc, se arată recunoscător față de salvatorii lui, când acceptă să îi ajute pe liliputani în luptă, capturând toate corăbiile celor din Bellfusc, dar refuză acțiuni care ar duce la înfometarea și poate la exterminarea acelorași dușmani… Atitudinea acesta din urmă trezește în inimile beligeranților o nouă înțelegere și o undă de căință îi va conduce, pe toți, la un final fericit: împăcarea și stingerea conflictului fratricid. După uimirea la vederea acestui personaj care domină fizic (și moral, cum se va dovedi) și poate chiar spaima inițială, în inimile lor, micii spectatori ajung să se atașeze treptat de figura lui gigantică. Și pentru că întotdeauna este greu să te desparți de cineva care este bun, care îți place, Gulliver, luând din nou calea mării spre țara lui, uită ocheanul cu care obișnuia să scruteze zările. Și, poate că, cine știe, unii dintre cei mici care au fost în sala de spectacol să îl folosească, în imaginație, desigur, pentru a… vedea ce mai face uriașul… Ingenioasă, neașteptată, complexă este și realizarea scenică a acestui personaj: mânuire din interiorul costumului combinată cu mersul pe picioroange. Și-o asumă cu brio George Simian, artist cu experiențe în diferite domenii.
Acest dar oferit copiilor pe 1 Iunie a reprezentat începutul unui program special, „Luna copiilor la Țăndărică”. Este vorba de o suită de apreciate spectacole din repertoriu: Capra cu trei iezi, Punguța cu doi bani, Motanul încălțat, Pinocchio, Cei trei purceluși, Rățușca cea urâtă, Jack și vrejul de fasole, Tigrișorul Petre, Mateiaș Gâscarul și recenta premieră cu Gulliver în Lilliput, care se vor reprezenta la sediu, dar nu numai. Sunt pregătite deopotrivă momente de teatru stradal în Parcul Bazilescu, Parcul Moghioroș, la Muzeul de Artă al României, pe Calea Victoriei și în câteva alte cartiere bucureștene, în timp ce la sediul teatrului sunt programate tururi ghidate în culise și ateliere, iar Muzeul itinerant Perpetuum Țăndărică, arhiva dinamică a 70 de ani de teatru de păpuși și marionete, în fapt prezentarea interactivă artistică a patrimoniului Teatrului de Animație Țăndărică, va poposi pentru publicul iubitor al acestei artei vechi de când lumea la Buzău, în Centrul cultural Alexandru Marghiloman. Programul complet se găsește pe site-ul Teatrului Țăndărică, click aici.