În urmă cu 105 ani, la 19 decembrie 1915, în cartierul Belleville (chiar în stradă, sub un felinar), capitala Franței, se năștea actrița, cântăreața și textiera (șansonetista) de renume mondial Édith Giovanna Gassion. Prin moștenirea pe care a lăsat-o lumii (numeroasele cântece pline de forță și vitalitate, dintre care aici putem să amintim: La vie en rose, Hymne à l’amour, Padam, padam…, La foule, Milord și Non, je ne regrette rien), artista și-a asigurat o faimă nepieritoare, devenind un reper muzical, cultural și istoric.
Încă de la naștere, viața sa a fost marcată de mult tragism. A venit pe lume în familia lui Louis Alphonse Gassion, acrobat de circ, și Annetta Giovanna Maillard, cântăreață ambulantă (cunoscută sub numele de scenă „Line Marsa”) și femeie de moravuri ușoare (conform unor surse). În scurt timp de la naștere, a fost părăsită de mamă, rămânând în grija bunicii materne. Din casa bătrânei (o cocioabă), unde este găsită plină de râie și păduchi, hrănindu-se cu lapte și vin roșu, Louis o ia și o lasă în grija mamei lui, matroana unui bordel. Aici, Édith crește înconjurată de zece prostituate (care îi acordă afecțiune și cărora viitoarea artistă le va purta un îndelung respect). După Primul Război Mondial, când Louis se întoarce și este angajat de un circ ambulant, pleacă împreună cu el, trăind și călătorind într-o rulotă. Deoarece banii nu erau suficienți pentru un trai decent (este interesant că se menționează că mâncau pâine și, uneori, pâine înmuiată în vin), din dorința de a-și ajuta părintele, tânăra fată începe să cânte pe străzi, câștigând sume modice.
Persoana care îi va schimba destinul este Louis Leplée, proprietarul cabaretului „Le Gerny’s” de pe Champs-Élysées, care o invită să cânte în localul său. El i-a ales numele de scenă „La Môme Piaf” („Mica Vrabie”, în argou), pentru că avea doar 1,47 metri înălțime. La cabaret înregistrează primele succese. După asasinarea lui Leplée (în care Édith este suspectată, dar se dovedește a fi nevinovată), popularitatea ei crește vertiginos, presa de scandal făcându-i foarte cunoscut numele.
Trecând peste o sumedenie de date, nume și alte detalii, pe lângă multele succese dobândite, cariera „Privighetorii” (cum a mai fost supranumită) a fost caracterizată și de numeroase excese (alcool, droguri și bărbați), suferință (certuri, violență, accidente de mașină, boli – depresie, poliartrită reumatoidă, pancreatită, ulcer și bronhopneumonie – și trauma pierderii Marcellei, singurul ei copil, pe care a născut-o la 17 ani). Într-un fel, pentru muzică, Édith Piaf a realizat ceea ce Tudor Arghezi a făcut pentru poezie: „Din bube, mucegaiuri și noroi/ Iscat-am frumuseți și prețuri noi” (Testament).
La 10 octombrie 1963, „Pasărea Parisului” a încetat din viață. A fost înmormântată în Cimitirul „Pére Lachaise” din Paris, în prezența unei mulțimi mari de admiratori.
https://www.youtube.com/watch?v=6CdrrRI7eJo