„Este natura umană rezistentă la schimbare?” de Nicolae Lotreanu

64
nicolae lotreanu natura umana al treilea ochi leviathan

logo al treilea ochiNatura umană este resursa fundamentală a existenţei omului pe planeta Pământ. Omul se naşte cu un potenţial bio-spiritual de o complexitate excepţională; el nu se schimbă, ci devine, în raport cu o condiţie umană mereu mai complexă, iar această devenire poate revela şi developa deplin acest potenţial.

Dacă tot vorbim despre un sistem de guvernanţă mondială acesta ar putea avea, ca principal rol, reaşezarea vieţii umane pe făgaşul ei natural, reinstaurarea omului ca fiinţă suverană pe această planetă şi mobilizarea tuturor resurselor naturale sau create de om pentru stimularea devenirii acestei fiinţe şi afirmarea vocaţiei sale universale. Simpla manageriere a problemelor globale este o soluţie adiacentă, de moment şi, pentru a avea chiar şi numai un succes temporar, trebuie să părăsească pentru totdeauna voluntarismele totalitare care vizează schimbarea omului sau formarea unui om nou şi să reziste tentaţiei de a folosi, fără limite, mijloace persuasive sau manipulative.

De altfel, adecvarea activităţilor economice şi a relaţiilor sociale la cerinţele naturii umane este soluţia eficientă şi durabilă, inclusiv pentru managerierea actualelor probleme şi ameninţări globale. Aceasta înseamnă, înainte de toate, investiţii globale şi susţinute în stimularea complexă a potenţialului naturii umane, deci renunţarea la reprezentări reducţioniste şi restrictive ale omului ca factor uman sau resursă umană. Adaptarea şi integrarea indivizilor umani la diferite tipuri şi activităţi societale vor fi mereu, potenţial, formale sau conflictuale dacă nu descoperă un izvor în conştiinţa individuală şi nu se înviorează continuu cu apele acesteia.

De-a lungul istoriei, natura umană a fost pusă între paranteze. Statele, imperiile, revoluţiile aveau scopuri mult prea „înalte” pentru a accepta să se împiedice de cioturi: indivizii umani. Iar cei nemulţumiţi de rezistenţa acestor cioturi în faţa „măreţelor” impulsuri ale istoriei reclamau cu ciudă rezistenţa acestora la  schimbările pe care şi le doreau. Şi astfel s-a instaurat un scepticism cronic cu privire la  natura umană. Şi ideea că indivizii umani trebuie încorporaţi, fie în armate disciplinate, fie în mase politice.

Este drept că recesivitatea naturii umane, semnalată de literaţi, savanţi şi filosofi de marcă, poate fi constată cu uşurinţă în acţiunile sociale. Ceea ce numim efecte perverse aici îşi are izvorul. Soluţia nu este însă condamnarea omului (o asemenea atitudine simplistă naşte tragedii) şi ar trebui să ne gândim dacă nu cumva acţiunile sociale sunt inadecvate şi nu stimulează potenţialul uman, ci mai degrabă îl ignoră sau chiar îl reprimă şi atunci am înţelege cu uşurinţă că „reacţia” naturii umane este, dacă nu doar legitimă, chiar de dorit. Firesc ar fi, deci, să ridicăm continuu gradul de complexitate al condiţiei umane, adică al modului său de existență, care trebuie să tindă spre atingerea gradului de complexitate al naturii umane. În fond, ceea ce numim recesivitatea naturii umane este o reacție spontană a naturii umane în fața amenințărilor la adresa ființei umane. Este o reacție de autoapărare a tezaurului cu care se naște fiecare individ și care nu se activează decât prin stimuli adecvați.

Arhiva rubricii Al treilea ochi de Nicolae Lotreanu

Arhiva rubricii Receptare și comunicare de Nicolae Lotreanu

Vezi și arhiva rubricii Patologie politică: realități românești de Nicolae Lotreanu 

1 COMENTARIU

  1. As dori ca aceasta insemnare sa fie citita si insusita si de catre cei care detin puterea in Romania! Eu o voi pastra cu grija, este de mare valoare. Multumesc!

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.