”Fata care căuta punctele cardinale” de Radu Comșa

1058
radu comșa rubrica foto-grafii la persoana întâi leviathan.ro
În imagine: ”Tânără cu pălărie” de Pierre-Auguste Renoir

logo rubrica foto-grafii la persoana intai leviathan.ro”Ia să vedem…” şi glasul uşor cântat al fetei întârzie în aer înainte să se aşeze peste planeta din jur. ”Nord. Nord mi-a spus el că e cel mai important.” Şi căută nordul prin preajmă. ”Aici trebuie să fie!” se bucură ea şi întinse mâna către dealurile îndepărtate, lungi şi înalte, pictate pe orizont cu albastru ceţos. ”Aşa trebuie să arate nordul, nu?” îşi întări ea convingerea şi se răsuci pe un picior: ”Pe unul l-am găsit!”. ”Ia să vedem, ia să vedem… Cum zicea? Stau cu fața și pe cer, deasupra capului, trag o linie… aşa… de la nord, mai departe… mai departe… merg, merg. Acum mă întorc… Sud! Uite-l!” Şi sudul i se arată aşa cum îl ştia ea că trebuie să fie. Cald, plin de lumină, cu soare punctat în licăr auriu. Bătu din palme: ”Ce bine!” I se aprinseră steluţe în ochi şi începu să murmure un cântec pe când căuta estul. Acesta i se înfățișă sub forma câmpului tuşat cu verde limpede. Iar vestul apăru după ce mai căută un strop. Nu mai încăpea îndoială, era în partea aceea topită în văile lungi printre care ea ştia că se scurgea liniştit un râu mare, numit după o veche seminție războinică. Se aşeză un pic obosită: ”Va să zică aşa sunt ele… Dar parcă mai era ceva…”. Se încruntă un pic şi se ridică în genunchi. ”Nord, am zis, vest, am zis, est, am zis, sudul, uite-l aici lângă mine, îl ating cu mâna… Ce mai era? A, da!”. Şi se sculă de-a binelea în picioare, umplând lumea cu gesturi mici şi respirații grăbite. ”Miazăzi!” Şi aşeză miazăzi pe câmpuri cu flori galbene și roşii. ”Răsărit!”. Şi puse răsăritul la locul său peste copaci subţiri încărcaţi de frunze mici. Apoi aranjă apusul molcomit printre coline pline de rouă. ”Miazănoapte…” şi se înfioră strecurându-l printre brazi negri, fremătând reci, strânşi unii în alţii.

”N-a fost greu deloc! Le-am găsit” şi zâmbi mulțumită. ”Acum… stai să le iau cu mine!” Şi cu mâinile adună toate punctele cardinale. Ţinu mâna stângă căuş, cu dreapta le adună delicat pe toate şi le strecură sieși la piept. ”Acum veți rămâne cu mine, mereu…” le spuse ea și le mângâie pe toate deopotrivă, bucuroasă să le simtă așa aproape.

Râse încântată, își dădu bretonul la o parte cu un deget şi plecă mai departe să facă alte minuni.

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.