Coranul, cartea sfântă a islamului, alcătuit din 114 sure, îi dedică Sfintei Fecioare Maria (Sayyidatunā Maryam), mama lui Iisus Hristos, cea de-a 19-a sură, Sūrat Maryam („Sura Mariei”). Ea ocupă astfel un loc cu totul aparte în textul coranic, fiind singura femeie al cărei nume dă titlul unei sure și, totodată, singura femeie menționată explicit cu numele în Coran.
Fecioara Maria nu este însă prezentă numai în Sūrat Maryam. Ea este menționată în numeroase alte pasaje coranice, iar numele ei apare în Coran de mai multe ori decât în tot Noul Testament. Coranul oferă diverse informații despre credința, puritatea, castitatea și virtuțile sale, prezentând-o drept una dintre femeile cele mai alese și mai venerabile ale întregii omeniri. În tradiția islamică, Maryam este mama lui ʿĪsā (Iisus), considerat unul dintre marii profeți și mesageri ai lui Dumnezeu. Ea ocupă astfel un loc cu totul aparte în imaginarul și devoțiunea musulmană, iar islamul constituie, alături de creștinism, singura mare tradiție religioasă în care Fecioara Maria este recunoscută și cinstită pentru sfințenia sa.
Dacă preacinstirea Sfintei Fecioare Maria în literatura creștină tradițională, atât ortodoxă, cât și catolică, este un fapt binecunoscut, mai puțin cunoscut este faptul că există și o bogată literatură musulmană cu tematică marianică. Maria a devenit subiect al exegezei coranice, al literaturii devoționale și al poeziei islamice, inclusiv în tradiția „mistică” sufită.
Un exemplu deosebit de interesant îl constituie un poem al lui Shaykh Amadou Bamba Mbacké (1853–1927), unul dintre cei mai importanți maeștri sufiți ai Africii de Vest și fondatorul confreriei Al-Murīdiyya, cu centrul spiritual la Touba, în Senegal. Considerat de adepții săi drept unul dintre marii awliyāʾ („sfinți”, „prieteni ai lui Dumnezeu”), Amadou Bamba a lăsat o vastă operă poetică și devoțională în limba arabă, cunoscută în special sub forma khassidelor sale – poeme religioase și panegirice. Printre acestea se numără și Fuzti, o khassida dedicată Sfintei Fecioare Maria. Titlul „Fuzti” (فُزْتِ) poate fi redat prin „Ai dobândit izbânda” sau „Ai izbândit”, iar poemul reprezintă un document remarcabil al devoțiunii mariane în interiorul tradiției islamice sufite. Textul este adresat direct Fecioarei și evocă puritatea, noblețea, credința și statutul ei privilegiat înaintea lui Dumnezeu, precum și relația ei cu fiul său, Iisus.
Pentru prezenta traducere în limba română am folosit broșura Fuzti: Félicité à toi Marie, publicată de Drouss.org în 1436 H/2015, în 9 pagini. Ediția este structurată în trei componente: un prolog sau o introducere devoțională, urmat de textul propriu-zis al khassidei și de un epilog alcătuit din rugăciuni și formule de încheiere. Poemul propriu-zis cuprinde douăsprezece unități poetice în rajaz – rajaz fiind unul dintre metrii clasici ai poeziei arabe, caracterizat printr-o anumită structură ritmică și folosit frecvent în literatura didactică, religioasă și devoțională.
Textul arab al khassidei prezintă numeroase dificultăți filologice, aluzii la Coran și pasaje obscure, ceea ce face traducerea sa deosebit de dificilă. Unele construcții sunt eliptice, anumite expresii au o puternică încărcătură poetică și simbolică, iar sensul unor termeni nu poate fi redat întotdeauna printr-un echivalent englezesc, franțuzesc sau românesc exact. În consecință, traducerea de față urmărește să păstreze, pe cât posibil, atât fidelitatea față de textul arab (raportat la traducerile anglo-franceze), cât și caracterul poetic al originalului, fără a completa pasajele obscure prin interpretări provenite din traduceri secundare.
Importanța acestei khasside depășește însă dificultățile sale filologice. Fuzti constituie o mărturie elocventă asupra devoțiunii unui maestru sufit musulman față de Fecioara Maria și asupra modului în care figura ei poate fi integrată în spiritualitatea islamică.
Khassida este, de asemenea, legată de tradiția devoțională a murizilor, discipolii lui Amadou Bamba, și este recitată în anumite contexte de comemorare din cadrul comunității muride din Senegal. Prin urmare, Fuzti nu trebuie privită exclusiv ca un text literar sau ca un document istoric, ci ca expresia unei tradiții spirituale vii care continuă să fie transmisă.
Traducerea de față dorește astfel să aducă în atenția cititorului român un text puțin cunoscut, dar deosebit de sugestiv pentru înțelegerea locului Fecioarei Maria în islam.
Prolog:
În Numele lui Dumnezeu Cel Milostiv, Cel Îndurător
Rugăciuni și salutări asupra venerabilului nostru Muḥammad, asupra nobilei sale familii și asupra virtuoșilor săi companioni.
Vouă, celor care spuneți:
„Noi nu facem deosebire între trimişii Săi.” (Coran 2:285)
„Mănâncă, așadar, și bea […]” (Coran 19:26)
Poemul:
Ai dobândit izbânda prin noblețea faptelor bune,
Stăpână a celor care săvârșesc binele;
O, Maria, le-ai întrecut pe cele statornice în credință,
Înaintea Celui pe care nimeni nu-L poate cuprinde.
„Fii!” și este; El este puternic pentru tine,
Cel mai bun dintre trimiși, fără pricină de critică;
Prin tine a dobândit izbânda cel cu credință
Și nu a fost politeist.
Nu este ascuns înaintea credincioșilor
Că ești iubită de cei supuși;
O, mamă a celui mai bun dintre făcătorii de bine,
Păzită de orice asociere.
Mă îndeamnă să te laud
Ceea ce s-a povestit despre harul tău;
Ai dobândit o veste care aduce bucurie,
Pe care orice om evlavios o poate înțelege.
Astăzi mă îndrept către tine cu ceea ce
Îmi păstrează puterea prin ceea ce
Mă cuprinde și mă susține,
Fără intenția de a ajunge [la aceasta].
Tu ești vlăstarul celor nobili,
Nu este oprit să mă îndrept către tine;
Iar tu ești vrednică de respect,
Fără asociere.
Mulțumire Domnului nostru Generos,
Pentru starea ta – o mulțumire care nu încetează;
Fiul tău a dobândit ceea ce dorește,
La Cel pe care nimeni nu-L poate cuprinde.
Prin aceasta am urmărit, din iubirea mea pentru tine,
O mulțumire care îți păstrează apropierea,
De la Domnul Căilor împletite,
Dătătorul călăuzirii și al devoțiunii.
Pe Dumnezeu, Cel al lui „Fii!” și este,
L-am rugat să fie
Pentru tine poemul meu, acesta în care mă sprijin,
Și să fie plăcută devoțiunea mea.
O, mamă a Duhului Stăpânului,
O, mamă a celui care risipește întunericul,
Fiul tău nu a pierit,
Înaintea Celui Preaînalt, Cel care ține.
Te-a binecuvântat Cel al Măreției,
Și pe fiul tău, cel care înlătură rătăcirea,
Prin ceea ce face să dăinuie ceea ce este îngăduit,
Pentru cel care citește și se ține [de aceasta].
Darul meu, primește-l fără
A-l respinge, așa cum este primit
La un Generos,
De la strămoașa ta binecuvântată.
Epilog:
O, Doamne, fă ca aceast poem să fie un mijloc de înduioșare a inimilor,
O, Doamne, fă ca aceast poem să fie printre cele mai frumoase laude pe care le vor rosti Huriile în Paradis.
Tu, Doamne, al cărui sprijin și apropiere sunt cele mai vrednice de dorit de cel ce Te adoră.
Mărire Domnului tău, Domnul Puterii asupra a ceea ce-şi închipuie ei! Pace trimişilor! Laudă lui Dumnezeu, Domnul lumilor!
