Gala HOP de la Alba Iulia „deschide o nouă poartă” – cronică de teatru de Mariana Ciolan

107

cronica de teatru logo leviathanCu încărcătura sa copleșitoare de memorie culturală și de spiritualitate, care prin interesul și strădaniile mai marilor orașului rămâne un leagăn mereu activ și pentru cultura din zilele noastre, pentru a doua oară, Alba Iulia a fost gazda minunată a Galei tânărului actor. Aceasta s-a petrecut  la final de august, luna în care aici au avut loc și Festivalul Roman Apulum, și Music & Film festival, și Festivalul Sărbătoarea muzicii. Alături de UNITER, co-organizatori au fost Consiliul județean Alba și Teatrul de păpuși „Prichindel” (care serbează pe 4 septembrie șapte decenii de existență, iar primăvara adună în jurul său  Festivalul teatral internațional intitulat „Povești”, de mare audiență grație varietății lui stilistice).

Gala tânărului actor, HOP – cum i s-a spus pentru că dintru început s-a dorit și a însemnat un câmp de exprimare și de vizibilitate pentru artiști aflați la început de drum artistic – a fost acum la a 25-a ediție postdecembristă. Faptul acesta a îndemnat gândul, cu bucurie, către momentele ei trecute, de construcție și de grație, către actori al căror nume este legat de această manifestare, mulți, ajunși astăzi personalități artistice cu onorantă carte de vizită, și, desigur, gândul s-a îndreptat, cu reverență, către figurile acelora care au contribuit substanțial la fondarea și consolidarea acestui program major al UNITER al cărui deziderat fundamental este susținerea talentelor autentice și a performanței în arta interpretativă. Și au fost evocați cei de-acum plecați dintre noi, Cornel Todea, primul director artistic al Galei, și Ion Caramitru, președintele fondator al Uniunii Teatrale din România. Gala a reprezentat totodată un moment la fel de prilenic pentru a exprima noi speranțe în jurul acestei importante și binevenite reuniuni din viața teatrului de la noi. În acest sens, o provocare complexă în sine a fost numirea pentru un mandat unic la direcția artistică a galei, a lui Răzvan Mazilu care a propus un format original, subsumat genericului Musical = Actor total + Show total. Gala s-a deschis astfel către un gen nu doar nestudiat în facultățile de actorie de la noi, dar și, aproape absent de pe scenele noastre care cu reale dificultăți ar face față acestei specii artistice ce antrenează multiple forțe umane și materiale. Cu rare excepții (Teatrul Regina Maria din Oradea sau Teatrul Național de Operetă din București de acum vreo zece ani, sau spectacole… marca Răzvan Mazilu la Odeon, Excelsior,Teatrul German și Naționalul din Timișoara…).

Ceea ce a dorit acest artist singular, al cărui palmares începe cu un Premiu pentru interpretare al Operei Naționale din Paris la Concursul internațional de Balet din 1996 (și cuprinde între multe alte onorante distincții și un Premiu special UNITER pentru coregrafie), acest dansator, coregraf și regizor care, experimentând cu avânt o gamă largă de genuri, de la teatrul-dans la cabaret, și-a făurit cu tenacitate și încredere un drum pe căi puțin umblate la noi, dar evident cunoscute prin film și îndrăgite de foarte multă lume, a fost nu să provoace mici sau mari imitații de gen, nu să facă tabula rasa experiențele galelor realizate de Cornel Todea, Radu Afrim, Miklos Bacsi și Gigi Căciuleanu, ci, grație acestui gen „care a dovedit de-a lungul anilor capacitatea de se reinventa și a cuceri mereu publicul”, să instituie un spirit special acestei galei, consonant însă cu viziunea și dorința generatoare ale manifestării menite a sprijini viitorul artiștilor. Îl cităm adresându-se spectatorilor la Alba Iulia: „Gala HOP e un spațiu dedicat celor aflați în competiție permanentă cu ei înșiși, dornici de a-și descoperi limitele pentru a se putea elibera de ele. Iar musicalul mi se pare genul perfect pentru a face asta, pentru că, dincolo de munca actorului cu sine însuși, musicalul obligă la o permanentă autoanaliză și solicită o constantă acumulare de mijloace de expresie. Și mai ales de cultură artistică.” Faptele au confirmat pe deplin vorbele sale, o credem cu toată convingerea.

Au răspuns incitantei invitații a directorului artistic 60 de actori din toată țara, iar după preselecția din iulie la București, au fost aleși 21 de participanți pentru cele trei zile de festival-concurs. Actori care, așa cum aflăm de la Doina Lupu, coordonator program Gala HOP, între etapa de la București și cea de la Alba Iulia „și-au mai lucrat momentele, câțiva care au avut condei au propus chiar traduceri ale unor songuri”, lucru și el gustat într-un fel aparte, și, mai ales, au beneficiat de trei zile premergătoare spectacolului cu public în care, lucrând intens în ateliere de plastică corporală și tehnică vocală cu Răzvan Mazilu, respectiv, Maria Alexeevici, au pregătit, ca un record pilduitor al ediției, cele două cortine ale galei, momente electrizante prin risipa nezgârcită de talent și energie, inspirate din musicalurile Arnie și A Chorus Line, care au ridicat efectiv la cote arzătoare temperatura sălii, înălțând tot astfel sentimentul bucuriei colective, unanim împărtășită de acești tineri minunați, dăruiți, așa cum s-a simțit, de altfel, pe toată desfășurarea Galei… Numele lor, aspirațiile și aștepătirile lor, sunt la această oră cunoscute prin site-ul Gala HOP, laureații, deciși de juriul din care au făcut parte Marina Constantinescu, Carmen Stanciu, Lucian Vărșăndan, Elena Purea și Lucian Ionescu, au intrat și ei în circuitul admirației publicului iubitor de teatru, ba chiar și gala în întregul ei, căci, transmisă și online, poate fi (re)văzută pe site-ul amintit, așa cum cu generozitate oferă UNITER evenimentele importante din viața breslei, în acest caz și ca o oportunitate în plus pentru cei 21 de tineri care au dovedit din plin iubirea lor curată și adâncă de teatru. Amintirea trăirilor din timpul acestei gale nu va trece ușor pentru cei care au urcat pe scena ei și pentru aceia care au avut parte de palpitul ei cald de la intima și primitoarea Casă de Cultură a Studenților

Într-o comuniune de trăire, mângâiată de har, tinerii actori au făcut un show vibrant și atrăgător care nu a lăsat să se strecoare aproape nici o fisură, nici un moment de „civilie” sau de prost gust, un spectacol în toată puterea cuvântului pentru care merită felicitări. Au contribuit desigur la osmoza aceasta inefabilă vibrația lor pe aceeași lungime de undă, afinitățile revelate în lucrul cu coregraful Răzvan Mazilu și colaboratorii săi, ingediente savuroase pentru miracolul unei autentice întâlniri. Așa au simțit. Și așa s-a simțit din sală. Despre asta au mărturisit unii dintre ei. Și, pentru omogenitatea Galei, pe care realmente am perceput-o ca pe un spectacol închegat, a mai contat mult și prezentarea, integrată organic ansamblului, unde și Monica Odagiu și Alex Ștefănescu au cântat, cu vocea și la instrumente, și au făcut dovada unei actorii de calitate. Pe un text în chip inteligent adecvat show-lui și specificului acestuia, impregnat de umor subtil și rafinat, cu măsură și bun simț estetic și uman, cu putere de seducție remarcabilă, cei doi au fost un pilduitor suflet animat și pentru actori și pentru un public, în rândul căruia, ca de obicei, s-au remarcat directori de scenă și directori de teatru, laureați ai galei în precedente ediții, jurnaliști și critici de specialitate. Între cele două momente la care au participat toți cei 21 de artiști, cel de început și cel de final, de după decernarea premiilor, totul a avut coerență și unitate. Personal, m-am bucurat să văd pe scenă personaje credibile, de nu puține ori cuceritoare, temperamente artistice bine puse în valoare, interpreți cu prezență scenică (chiar prestanță) și uneori, joc interactiv inteligent imaginat și discret înfăptuit, cu măsură și, mai ales cu efect folosit, care a făcut ca momentele să treacă cu bine rampa, uneori să reverse cu efuziune în public. La proba liber aleasă, constând dintr-un recital de 5-8 minute care conținea, text, muzică și, obligatoriu, elemente de musical, am apreciat, ca o calitate aproape fără excepție remarcată la toți participanții, ritmul și măsura construcției atât la secțiunea individual, cât și la cei care au format grupuri. La proba impusă, mai ales la concurenții din prima zi, am detectat și unele evoluții dovedind mai puțină inpirație și inteligență în a armoniza cerințele acesteia: prezentarea unui monolog-confesiune care să rezoneze ideatic cu mesajul songului din musicalurile propuse, mai vechi sau mai noi: Mamma Mia sau Cabaret (pentru fete), Billy Eliot sau Singing in the Rain (pentru băieți), Annie, Grease sau Singing in the Rain (pentru grupuri, care nu depășeau cinci interpreți). Dar impresia generală rămâne dominată de preocuparea (finalizată cu brio de unii) pentru actul artistic de calitate. Este o direcție pe care cu siguranță a impus-o directorul artistic, pe care spre lauda lor și-au însușit-o participanții. Am remarcat și prezență de spirit și totală dezinhibare, căci au existat și câteva probleme tehnice, inevitabile la o astfel de solicitare față de posibiltățile sceno-tehnicii și ale personalului extrem de redus (o minunată echipă, în fapt, prin dăruirea ei totală) și intens solicitat vreme de trei zile de gală urmând altor trei de repetiție și de pregătire a ei.

Într-un cuvînt, am văzut interes unanim pentru gen și motivarea opțiunii prin evoluția unor interpreți care dovedesc real talent: voci bune, unele de excepție, expresivitate corporală impresionantă uneori, actorie bine asumată și valorificată în microrecitaluri cu minuție puse la punct până în micile detalii. Uneori îți goneau imaginația către strălucirea de Broadway fără să te conducă violent să cugeți la diferențele față de tradiția acelei adevărate „industrii”. Căci, da, pasiunea care respira dincolo de fiecare moment asigura glamourul indispensabil, specific acestui gen artistic. Am văzut Talent, Dăruire, Pasiune. Da, cu majuscule! O mină de aur ce se cere cu siguranță valorificată. Vorbele Aurei Cobeanu, director executiv al Galei HOP, chiar pe scena acesteia, au fost edificatoare. Ca și ale noului președinte al UNITER, scenograful Dragoș Buhagiar care se adresa astfel interpreților: „Vă aflați la cea mai frumoasă vârstă, aceea a căutărilor, a imposibilului posibil… sunteți în acea perioadă a vieții dumneavoastră când întâlnirile au o importanță foarte mare, aș spune chiar că sunt obligatorii”. Dincolo de scenă, pentru tinerii actori, gala a însemnat pe lângă cele două ateliere mai sus amintite sesiuni formatoare cu criticul de teatru Marina Constantinescu, cu regizorul Dragoș Galgoțiu și cu actorul Lucian Ionescu, apoi cu directoarea de casting Florentina Bratfanof, aceea care a stabilit premiul 1/10 la TIFF, iar pentru publicul larg, oportunitatea de a vagabonda pe undele amintirii și ale imaginației în Expoziția din foaier cu afișele galei HOP din sfertul de secol al istoriei sale recente.

De la Alba Iulia, am plecat cu sufletul mai plin decât de la unele ediții trecute ale HOP-ului și cu convingerea că Diplomele primite de fiecare dintre concurenți reprezintă un real certificat de pasiune care le va aminti de aceste zile când li s-a propus, iar ei au reușit asta, să fie în competiție nu cu ceilalți, ci cu propriile lor înzestrări și eforturi de muncă artistică. Cele trei seri de la Alba Iulia susțin din plin o certitudine de care mulți ne-am dat seama, într-un fel sau altul, iar venerabila actriță Dorina Lazăr a exprimat-o de pe scena Galei cu prestanța energiei sale inconfundabile, de la altitudinea carierei glorioase, cu sinceritatea-i binecunoscută, tranșantă și, da, ca una dintre aceia care a știut să manifeste  prețuire și pentru genul care a fost materia galei de acum, musicalul: Aici, pentru teatrul românesc, gala deschide o nouă poartă…

Gala Hop 2022

Arhiva rubricii Cronica de teatru

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.