”Gânduri adolescentine despre Mica Unire” de Raluca Anghel

108
Mișu Popp, Portretul lui Alexandru Ioan Cuza, 1881, Muzeul de Artă din Brașov
Mișu Popp, Portretul lui Alexandru Ioan Cuza, 1881, Muzeul de Artă din Brașov

logo rubrica concurs cu premii descoperă scriitorul din tineText premiat la concursul de eseuri realizat de Asociația Culturală Leviathan, ”Descoperă scriitorul din tine!”, ediția a opta  (10 – 20 ianuarie 2020). Tema acestei ediții a fost: ”Mica Unire”.

Privind în ansamblu, din punct de vedere istoric, perioada în care se realizează Mica Unire poartă numele de pașoptism, o etapă efervescentă care cultivă în mod înălțător o valoare precum sentimentul național.

Reprezentant al pașoptismului, Mihail Kogălniceanu ține un discurs la 5 ianuarie 1859, cu ocazia alegerii ca domnitor al Moldovei de către Adunarea Electivă, a lui Alexandru Ioan Cuza: ”După 154 ani de dureri, de umiliri și de degradare națională, Moldova a reintrat în vechiul ei drept.[…] Alegându-te pe tine Domn în țara noastră, am voit să arătăm lumii ceea ce toată țara dorește: la legi noi, oameni noi” .

Pentru că în textul Convenției de la Paris, din 1858, nu se menționa ca domnii aleși în cele două Principate să fie persoane diferite, la data de 24 ianuarie 1859, Adunarea Electivă a Țării Românești l-a ales ca domn tot pe Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Moldovei.

Raluca Anghel
Raluca Anghel

Hotelul ”Concordia” din București, azi încadrat doar ca ”punct de reper din Centrul Vechi” reprezintă mai mult decât atât: acest hotel a găzduit înfăptuirea Micii Uniri acum 161 de ani. Trecerea anilor și-a spus cuvântul în ceea ce privește acest monument istoric, clădirea-simbol a nașterii României moderne fiind astăzi în paragină. Contemporanii mei nu trebuie să uite evenimentul de amploare care a avut loc aici și nici personalitățile ai căror pași au trecut pe holurile acestui hotel, aducând împlinirea spiritului național.

Unirea Principatelor Române reprezintă în calendarul istoric național unul dintre cele mai importante evenimente ale poporului român, o bază de la care statul național unitar avea să se dezvolte mai târziu. De asemenea, dubla alegere a reprezentat doar o treaptă de urcat spre Marea Unire de la 1 decembrie 1918, un vis al românilor.

Odată ajuns domnitor, Alexandru Ioan Cuza nu își oprește demersurile și luptă sub o formă diplomatică să atingă pe plan politic recunoașterea Unirii de către suzerani și puterile garante. Cu toate acestea, statul s-a numit România de abia după abdicarea domnitorului Cuza, în anul 1866, la 11 februarie. În perioada 1859 – 1862 denumirea a fost Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei, iar între 1862 și 1866, Principatele Unite ale Țării Românești și Moldovei.

Au trecut 161 ani de atunci și noile generații se mândresc cu acest eveniment, poartă în suflet curajul lui Cuza, românii îl apreciază și îi însoțesc numele cu cuvinte de laudă. Spiritul de strategie de care a dat dovadă pare unul inspirat din basme, însă acest fapt istoric face parte din noi, din fiecare român care se mândrește cu istoria poporului și care alege să-și aducă aminte în fiecare an, la 24 ianuarie, că nu este o simplă zi din calendar, ci o zi care a marcat poporul român într-un sens determinant.

Tinerii români au datoria să prețuiască și să respecte istoria națională, să cunoască cine am fost ca popor și să elogieze mai ales reformatorii națiunii care au așezat câte o cărămidă la temelia României în care trăim azi.

În anul 1862, în ziua în care capitala României a fost stabilită la București, Alexandru Ioan Cuza afirma: ”Unirea este îndeplinită, naţionalitatea română este întemeiată […] Alesul vostru vă dă astăzi o singură Românie”. În cei șapte ani în care a domnit, acest reformator a adus schimbări în toate domeniile de activitate.

De asemenea, mulți istorici au cercetat personalitatea sa, scoțând în evidență luminile și umbrele carierei sale politice. A. D. Xenopol îl descrie, din punct de vedere al activității lui politice, drept ”un înfocat naţionalist şi patriot”, iar Constantin C. Giurescu îl consideră ”exponent al simţului politic românesc. Dintre oamenii de stat contemporani din Europa, el poate fi pus alături de Cavour, iar dintre cei ai Americii, de Abraham Lincoln. Şi unul, şi celălalt au asigurat unitatea politică a naţiunii lor” .

Apreciind nu doar viziunea istoricilor, dar și faptele în sine, Alexandru Ioan Cuza a fost o personalitate complexă, a fost domnitorul care a dat dovadă de curaj, diplomație și care a considerat că pentru poporul român există un viitor unit, prosper, devenind un exemplu  pentru viitorii conducători.

Prin Mica Unire nu se înțelege doar un eveniment istoric pe care trebuie să îl amintim cu solemnitate, Mica Unire a fost un model în istoria românilor, modelul curajului, al împlicării absolute, ba chiar îmi permit să pun, un model de dăinuire pe care orice om ar trebui să îl urmeze indiferent de scopul pe care trebuie să îl atingă.

Raluca Anghel este elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național ”Mihai Viteazul” din Slobozia.

Detalii despre obiectivele proiectului în pagina Descoperă scriitorul din tine!

Vezi și: Arhiva rubricii Descoperă scriitorul din tine!

Pagina de facebook Descoperă scriitorul din tine

Pagina de facebook Diaspora culturală românească

  • Cele cinci numere de până acum ale revistei trimestriale ”Leviathan” pot fi citite aici.
  • Pentru a cumpăra edițiile tipărite ale revistei, click aici.
  • Abonamente la revista trimestrială ”Leviathan”, ediția tipărită, click aici.

1 COMENTARIU

  1. Excelent! Așa este! Domnitorii istorici trebuie să fie un model pentru cei de azi, prin caracter și prin acțiuni, astfel încât, de ziua Unirii, poporul să fie cu adevărat fericit, triumfător și recunoscător!

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.