„Generalizarea libertății” de Nicolae Lotreanu

44
libertate interioara nicolae lotreanu leviathan

logo al treilea ochiDrumul spre libertate începe în momentul activării potenţialului naturii umane. Fără suport educaţional acest drum nu poate fi parcurs decât de indivizi excepţionali. Ar trebui să acceptăm un adevăr elementar: societatea, instituţiile nu pot face educaţie, ci doar să ofere suport educaţional, material (infrastructură, tehnologii) şi uman („profesori”, îndrumători). Pe această bază, subiectul se formează/educă el însuşi, iar direcţia poate fi greşită sau deturnată dacă obiectivele sociale sunt alienante sau îndrumarea nu este „calificată”.

Este imperios necesară o relaţie interactivă adult-copil, ghidată spre stimularea potenţialului creativ al copilului şi reîmprospătarea mentalităţilor adulte. Pe această bază se poate realiza o interrelaţie fertilă ȘTIINȚĂ – CONȘTIINȚĂ, care va reda minţii umane întregul său potenţial. În istorie, ştiinţa şi conştiinţa s-au îndepărtat una de alta: prima pentru a-şi descoperi forţele şi limitele, a doua pentru a se potenţa continuu. Este timpul, acum, pentru o simbioză cu valoare formativă excepţională.

Desigur, putem să ne imaginăm multiple soluţii pentru rezolvarea aşa numitelor probleme globale. Dar toate sunt paliative dacă nu contăm pe potenţialul individului uman. Rezolvarea definitivă a oricărei probleme sociale este dobândirea de către fiecare individ uman a libertăţii depline. Primul pas spre libertatea lui este libertatea exterioară (socială, în sensul global al acestui concept), adică libertatea de a fi… liber. Din acest punct de vedere libertatea este chiar necesitatea. Singura societate benefică şi admisibilă pentru om (să nu uităm că el este zoon politikon, adică animal social deliberativ) este aceea care îi asigură libertatea exterioară, este adevărat reglementată în aşa fel încât libertatea unui individ să nu aducă nici o atingere libertăţii unui alt individ. Libertatea exterioară face posibilă dar nu asigură însă, în nici un fel, libertatea în sensul ei uman deplin, fiinţa umană putând să cadă cu uşurinţă victima unui totalitarism materialist sau a voinţei neînfrânate.

Al doilea pas (şi acesta este esenţial) este libertatea interioară – un proces care începe cu asumarea necesităţii (a libertăţii exterioare), adică eliberarea conştiinţei de presiunea vieţii materiale şi de voinţa derapantă a individului, prin elevare culturală şi spirituală. Din acest moment, când conştiinţa preia controlul treptat al vieţii, comportamentului şi acţiunilor individuale, libertatea unei fiinţe umane poate deveni deplină. Ea constă înainte de toate în generalizarea conştienţei la nivel individual şi, prin aceasta, la nivel social.

Expansiunea omului a atins pragul de globalizare prin consecinţele sale planetare, toate negative datorită punctului de plecare de maximă ignoranţă (încercare şi eroare). Dar tocmai aceste consecinţe ne facilitează accesul la o perspectivă universală, care schimbă totul, iluminând mari zone de ignoranţă şi revelându-ne că putem găsi cheia ieşirii din acest labirint în potenţialul naturii umane.

Resursele necesare vor decurge din activarea complexă a potenţialului naturii umane, deci ele sunt inepuizabile şi, bine ghidate, pot fi în deplină armonie cu natura, cu ecosistemele Terrei şi, probabil cu ecosistemul universal. Ceea ce numim astăzi probleme sau ameninţări globale vor rămâne doar amintiri ale unui impas periculos care, până la urmă, a trezit conştiinţele unui număr semnificativ de oameni şi a deschis era expansiunii umanului/umanităţii.

Dacă încercăm inventarierea „problemelor şi ameninţărilor globale”, curând ne dăm seama că şirul lor pare nesfârşit, astfel încât toate activităţile umane actuale par să aibă efecte globale, mai ales nocive. Asemănător cu întâmplările din natură: „bătaia din aripi a unui fluture în Brazilia poate declanşa o tornadă în Texas”… Abordarea directă a acestora este plină de piedici, riscantă şi  ineficace. Plină de piedici, din cauza comportamentului şi intereselor agenţilor economici, a contractelor şi înţelegerilor zonale sau internaţionale şi schimbărilor uneori surprinzătoare ale politicilor economice. Riscantă, pentru că o acţiune frontală poate, ea însăşi, să genereze alte ameninţări sau probleme. Ineficace pentru că rezultatele sunt slabe, adesea insignifiante şi cheltuielile mari.

Arhiva rubricii Al treilea ochi de Nicolae Lotreanu

Arhiva rubricii Receptare și comunicare de Nicolae Lotreanu

Vezi și arhiva rubricii Patologie politică: realități românești de Nicolae Lotreanu 

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.