La data de 13 octombrie 1898 s-a născut George Mihail Zamfirescu, continuatorul speciei inaugurate în dramaturgia română de Mihail Sorbul, comedia tragică, prin Domnișoara Nastasia (1927) și Idolul și Ion Anapoda (1935).
Conducător de companii teatrale, director de scenă la Teatrul Național din Iași (1933–1939). Primul său volum, Flamura albă (1924), cuprinde, tratate în spirit polemic, episoade de război și din anii imediat următori. După volumul de nuvele Gazda cu ochii umezi (1926) și Madona cu trandafiri (1931), roman al mediului provincial obtuz, Zamfirescu a conceput ciclul epic Bariera, dedicat periferiei bucureștene și alcătuit din Maidanul cu dragoste (1933), Sfânta mare nerușinare (1935), Cântecul destinelor (1939) și Bariera (publicat postum).
Comedia tragică Domnișoara Nastasia (1927) este un emoționant tablou al aceleiași periferii, în care năzuința eliberării oamenilor simpli din cătușile unei existențe sufocante se dovedește irealizabil.
