(13 martie 1954, Buzău–2 ianuarie 2020, Constanța)
În seara asta am să mor puțin
în seara asta am să mor puțin
mușcat de dinții nopții ca de-un șarpe
să nu mai știu o vreme c-am fost viu
și să adorm pe coarda unei harpe
la care cântă Doamna de Nisip
visându-mi viața dusă pe-o galeră
plecată pe oceanul subteran
încărunțit cândva în altă eră
n-am să mai văd nici ochii de ciclop
ce-mi tot pândesc viscerele cu rândul
nici fluturii de cobalt sângerând
peste păduri cețoase unde gândul
se face pod între amurg și tine
femeia mea sculptată din apusuri
scăldate-n dulce lapte de licoarnă
pe când te învățam din nou să susuri
dar curg prin tine anii mei tomnatici
și vine-o iarnă grea printre cuvinte
acum se sparg de fruntea mea trei nori
iar pietrele ne-au devenit veșminte
de-o fi și vreo întoarcere pe-aici
voi încerca doar să te iau cu mine
și să te-ascund în țipăt de coral
păzit de pești sub ape cristaline
să nu te sperii de-om vedea pe drum
colții de Fiară ascuțiți ca acul
va trebui să-nveți câte puțin
că-n soarele de jad clipa-i cât veacul
George Mihalcea
„Tomis”, nr. 5-6, noiembrie 2015
Arhiva rubricii Filă de calendar
